Aţi înjurat vârtos astăzi? Înseamnă că aţi fost cu maşina.

Bicicleta. Asta este soluţia pentru a putea ajunge în timp util dintr-o parte a altuia a oraşului. Nebunia va continua multe săptămâni, iar scepticii preconizează chiar că ne va prinde iarna şi nu se va schimba nimic.

Amânată cu o zi şi apoi cu încă o zi, închiderea parţială a străzii Calea Unirii a devenit realitatea. Cele mai sumbre scenarii s-au adeverit, astfel încât sucevenii s-au transformat în oamenii maşinilor. Pentru un drum dus-întors din Burdujeni în Obcini pregătiţi-vă sufleteşte pentru vreo trei ore. Recomandarea este să vă luaţi marje de eroare apreciabile înainte de a pleca spre o anumită destinaţie, nu de alta dar o să aveţi surpriza să constataţi că aţi ajuns mult prea târziu.

Şi nebunia este abia la început. La prima ploaie aglomeraţia va fi şi mai mare, pentru că fiecare doreşte un oarece confort.

Iar când mă gândesc la ziua de luni, 14 septembrie, mă ia cu tremuratul. În primul e zi de sărbătoare, Ziua Crucii, şi tot atunci începe şi noul an şcolar. Cred că va fi cea mai crâncenă zi din istoria circulaţiei în Suceava, iar situaţia se va repeta şi cu alte ocazii similare, mă refer aici la sărbători religioase sau alte evenimente organizate prin târg.

Aş fi ipocrit să spun că aceste lucrări nu trebuie realizate, pentru că, cel puţin la nivel teoretic, ne vor asigura un confort superior. Cred, totuşi, că lucrările sunt făcute haotic, în mai multe puncte ale oraşului, fără ca firmele care au câştigat licitaţiile să aibă suficienţi oameni. Consecinţa este întârzierea lucrărilor, nervi şi multe înjurături din partea şoferilor. Unul dintre poliţiştii trimişi azi pe teren pentru a dirija circulaţia îmi spunea că „un frigider plin de carne ca acum nu am avut niciodată”. Sincer să fiu, poliţiştii chiar nu au nici o vină, pentru că nu pot lărgi drumul şi nici nu pot acoperi gropile. Vina e la alţii, la Primărie, pentru că au acceptat la licitaţie firme care nu au logistica necesară unor asemenea lucrări. O situaţie asemănătoare s-a întâmplat şi acum doi, cu ocazia lucrărilor de termoficare. Firmele au lucrat jenant atunci, iar Primăria a ameninţat cu tot soiul de penalităţi, aşa cum o face şi acum. Nu era mai sănătos oare să stipuleze clauze intermediare, cu termene de finalizare concrete, iar dacă acestea nu erau respectate să se aplice sancţiuni?

În lipsa acestora, firmele îşi fac de cap şi ne fac să ne simţim inutili şi neputincioşi în propriul oraş.

PS La ora 18.45 muncitorii care lucrau pe Calea Unirii plecaseră acasă. Reuşiseră să sape doar câţiva metri. Şi să mai spună cineva că nu e bătaie de joc faţă de banii noştri.