Aurul de pe biserici şi sărăcia din căminele pentru bătrâni

Ziarul „Gândul” vorbeşte în ediţia sa electronică de un paradox românesc, subiect abordat şi în cadrul emisiunii „România te iubesc!”, de la Pro TV.

Dezbaterea se referă la faptul că România nu a fost capabilă să asigure decât în jur de 8.000 de locuri de cazare în cămine specializate pentru bătrâni, în timp ce zeci de biserici de pe tot cuprinsul ţării sunt poleite cu aur.

Ceva asemănător se petrece şi la Suceava, banii publici fiind folosiţi cu nonşalanţă de o serie de primari. Pentru o informare corectă, trebuie spus că în unele cazuri, şi cred că la Cajvana s-a întâmplat aşa ceva, poleirea cu aur a bisericii s-a realizat din banii enoriaşilor. Ori, în acest caz nu prea poţi spune mare lucru. Asta au vrut oamenii, asta au avut.

Problema e când avem astfel de situaţii din bani publici. Iar municipiul Suceava este un astfel de exemplu. Catedrala care se construieşte pe Mărăşeşti a beneficiat şi continuă să primească sume mari de bani de la bugetul local.

Numai în mandatul primarului Ion Lungu s-au alocat cu largheţe zeci de miliarde de lei vechi, iar printre achiziţiile decis de preoţii catedralei au fost şi crucile poleite cu aur şi amplasate deja pe turle. Asta în condiţiile în care partea de contribuţie a Primăriei Suceava la adăpostul pentru persoanele fără locuinţă, construit la Biserica Sf. Vineri din cartierul George Enescu, a fost sistat anul trecut.

Municipalitatea trebuia să achite facturile la electricitate, dar acest lucru nu s-a întâmplat anul trecut, iar centrul pentru persoanele fără adăpost a fost practic în moarte clinică.

E un paradox pur românesc, sau poate o modalitate prin care cei aflaţi la conducerea oraşului, şi nu mă refer aici doar la primar, ci şi la consilierii locali, cred că-şi răscumpără o parte din păcate.

Dacă vă mai amintiţi, în Evul Mediu exista practica „indulgenţelor”. Era o modalitate prin care cei bogaţi plăteau anumite sume de bani către biserică, iar păcatele lor erau şterse. Cam asta cred că au în cap şi aleşii noştri. Diferenţa este că atunci plăteau doar cei care îşi permiteau, iar acum totul se face din bani publici.