Decalaj de ani lumină

Ştiţi care e diferenţa dintre România şi Polonia? Răspunsul e foarte simplu: ca de la pendolino, trenul de mare viteză pus recent în circulaţie între Varşovia şi Cracovia, şi interregio, trenul care se târăşte pe şinele de cale ferată din România.

Distanţa de circa 300 de km între capitala Poloniei şi Cracovia a fost parcursă în 2 ore şi jumătate, în timp ce pentru un drum de la Suceava la Bucureşti, pe o distanţă de 447 de km, este nevoie de 7 ore.

Decalajul pe care l-am semnalat în urmă cu 3 ani când am fost pentru prima dată în Polonia se măreşte de la o zi la alta, iar în ritmul actual peste vreo 10 ani vom merge la foştii parteneri din Tratatul de la Varşovia ca într-un veritabil Occident.

Până la urmă totul se reduce la modul în care polonezii au înţeles că trebuie să-şi facă treaba şi să dezvolte economia şi odată cu ea întreaga societate, în timp ce noi am rămas încorsetaţi în certurile şi ambiţiile mărunte de pe Dâmboviţa.

 

În momentul în care s-a pus problema absorbţiei fondurilor europene, politicienii polonezi au făcut un pact şi au gândit corect, în sensul de a atrage cât mai mulţi bani. Lucru care s-a şi întâmplat, dacă nu mă înşel procentul de atragere a fondurilor comunitare fiind undeva spre 90%.

În paralel, în România toată lumea se certa şi punea tot soiul de piedici birocratice în acest proces de atragere de fonduri, iar rezultatul a fost cel ştiut, un grad de absorbţie de vreo 15% (sincer să fiu acum nici nu mai ştiu cât e, dar asta contează mai puţin).

Concluzia este una amară: noi vom continua să mergem la Bucureşti sau către alte oraşe din România cu trenuri jegoase şi care merg cu viteza melcului, iar polonezii vor avea parte de confort şi timp rezonabil pentru a se deplasa în diferite puncte din ţara lor.