Domnule Teodorescu, fiţi bărbat!
Într-un editorial publicat în numărul de astăzi al ziarului „Crai nou”, directorul Dumitru Teodorescu vorbeşte despre o anumită purtare de grijă a celor. Nu-mi rosteşte numele direct, pentru că, probabil, s-ar coborî prea mult, dar face referire la bloguri, la materialele de aici şi la precupeţele care îşi negociază marfa.
Înainte de toate, vreau să-i mulţumesc domnului Teodorescu pentru că mă citeşte, mai ales că este în concediu, cum nu i s-a întâmplat în ultimii 8-9 ani, şi îşi răpeşte din timpul de odihnă şi refacere.
Nu înţeleg însă de ce domnul Teodorescu nu are bărbăţia necesară de a-mi rosti numele şi a spune răspicat ce-l supără. Dacă se gândeşte că-mi va face reclamă la ziarul pe care-l conduce, nu cred că această ipoteză stă în picioare, iar dacă ar fi dorit să-mi transmită un mesaj putea s-o facă direct, la telefon, sau la un suc.
A preferat să fure cititorilor cotidianului „Crai nou” un colţ de informaţie. Nu ştiu câţi dintre cititorii domniei sale vor înţelege la ce s-a referit domnul Teodorescu.
Îi pot spune că nu stă în picioare. Să lămuresc o problemă care-l macină tare pe domnul Teodorescu, cea a banilor. Nu mi-am creat acest blog pentru a mă înscrie la licitaţiile organizate de instituţiile publice în scopul de „a suge” nişte bani care trebuie să ajungă în altă parte, pentru refaceri de drumuri, canalizări etc.
Vreau să spun aici doar ceea ce ziarişti ca domnul Teodorescu nu îndrăznesc s-o facă în ziarele locale. Şi îl asigur că nu am luat nici o leţcaie pentru a spune ce se petrece la „Crai nou” în ultima perioadă. Şi Dumnezeu mi-e martor, dacă tot veni vorba de credinţă, domnule Teodorescu.
Trecând la „purtarea de grijă”, de grija altora, pentru care domnul Teodorescu îşi exprimă revolta, cred că tocmai el este cel care a uitat să le poarte de grijă apropiaţilor săi. Cum altfel s-ar putea explica epurările de la „Crai nou”, a oamenilor care au slujit o viaţă întreagă pentru acest ziar şi brusc s-au văzut eliminaţi.
Domnul Teodorescu a preferat să plece în concediu şi să lase pe altul să facă această treabă murdară. Nu ştiu câtă grijă „părintească” au simţit oameni ca Doina Cernica, Mircea Sfichi, Sava Bejinariu sau Dumitru Brădăţan din partea domnului Teodorescu, dar sunt convins că nu l-au avut aproape în aceste momente dificile. Este foarte posibil ca aceşti ziarişti, oameni până la urmă, să nu mai fi corespuns cerinţelor actuale, să fi fost depăşiţi de evenimente, dar cred că trebuia să li se spună franc cum stau lucrurile. Şi cel care trebuia s-o facă era chiar directorul ziarului. Nu ştiu dacă a făcut-o, dar eu cred că nu.
Iar căderea constantă a ziarului „Crai nou”, mă refer şi la tiraj şi la încasări, i se poate imputa în primul rând domnului Teodorescu. Asta cred că ar trebui să-l preocupe mai mult, nu faptul că eu scriu despre concedierile forţate din curtea domniei sale. Până la urmă, cititorii au dreptul să ştie de ce nu mai regăsesc în paginile ziarului „Crai nou” semnături cu care erau obişnuiţi de ani şi ani de zile.
În concluzie, nu vă cer decât atât: Fiţi bărbat, domnule Teodorescu!
