Shares

„Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”. Versurile lui Octavian Goga, scrise acum un secol, au revenit în actualitate mai abitir ca oricând.

Şi cum ni s-a întâmplat în istoria recentă, cei care s-au făcut stăpâni pe munţii noştri sunt austriecii, foştii cotropitori de dinaintea Primului Război Mondial.

Acum, războiul nu se mai duce cu arme, ci pe plan economic, iar cei de la Viena au înţeles foarte bine acest aspect. Consecinţa se vede de la o zi la alta, pe meleagurile noastre, cât or mai fi ale noastre, pentru că în curând vom constata că nu mai avem nimic.

Printre aceşti colonizatori moderni se numără şi Gerald Schweighofer, omul a cărei firmă deţine în proprietate în jur de 20.000 de hectare, chiar 25.000 de hectare după anumite surse, de păduri.

Acest adevărat stăpân al inelelor, iar fiecare inel care se adaugă la arborii din pădurile României îi sporeşte şi mai multe averea baronului Schweighofer, lucrează în linişte, dar temeinic.

Una din afaceri a fost încheiată în vara lui 2010, când firma Schweighofer a cumpărat 5.000 de hectare de pădure, practic un munte întreg. Tranzacţia a fost încheiată cu Mihail şi Elena Sturza şi a vizat o pădure aflată pe raza Ocolului Silvic Galu, din judeţul Neamţ, la coada lacului de acumulare de la Bicaz.

Pentru fiecare hectar de pădure, Gerald Schweighofer a plătit 4.000 de euro, ceea ce înseamnă că dintr-un foc a scos din buzunar 20 de milioane de euro. O sumă frumuşică pentru orice afacerist din România, darămite pentru un om de rând. Cu acelaşi prilej, un fond de investiţii din Germania ar mai fi cumpărat alte 8.000 de hectare de pădure, dar sincer să fiu nu ştiu cine se află în spatele noului proprietar.

Este o sursă extrem de serioasă pentru fabricile pe care Gerald Schweighofer le are prin România, inclusiv la Dorneşti, la fel cum sunt şi celelalte păduri cumpărate de austriac în judeţul Suceava sau prin Bistriţa.

Recent, revista Bussines Magazin l-a numit pe Gerald Schweighofer „regele lemnului”, după ce a constatat că cifra de afaceri a firmelor acestuia a depăşit-o pe cea a Romsilva.

Potrivit articolului apărut în urmă cu câteva săptămâni, în 2012 afacerile companiei Schweighofer au depăşit jumătate de miliard de euro, iar firma a scos din România peste un milion de metri cubi de cherestea.

Cică „firma poate mai mult, dar lemnul se găseşte tot mai greu”. Destul de fals, dacă e să ne uităm la stivele de lemn din curtea Schweighofer Dorneşti.

Pe lângă pădurile pe care Gerald le-a cumpărat prin România, firma sa participă la toate licitaţiile posibile pentru achiziţionarea de material lemnos.

De la Direcţia Silvică Suceava a câştigat aproximativ 15% din masa totală de material lemnos scoasă la licitaţie, dar în realitate peste 50% din ceea ce se exploatează în pădurile judeţului ajunge la Schweighofer, mulţi dintre agenţii economici locali fiind doar anexe ale marelui mogul austriac.