Himera Securităţii

Au trecut aproape 23 de ani de când regimul Ceauşescu a căzut, dar oamenii sunt poate chiar mai speriaţi decât înainte de ceea ce li se poate întâmpla.

Astăzi, după ce mi-am exprimat opţiunea de vot şi curăţam maşina de zăpadă, am asistat la un episod care m-a pus pe gânduri.

Doi bătrâni care ieşeau de la urne s-au întâlnit cu o altă pereche care tocmai se pregătea să intre. „Cu cine aţi votat?”, a fost întrebarea celor care se pregăteau să voteze. „Cu ai noştri!”, a venit răspunsul prompt al celor care ieşeau.

Cei doi bătrâni au mai făcut câţiva paşi, ar femeia mi s-a adresat spunând că nu e bine să spui cu cine ai votat în ziua de azi. „De ce?”, am întrebat eu. „Pentru că te poţi trezi cu Securitatea la uşă mâine dimineaţă!”, a venit replica femeii.

La aproape un sfert de secol de la dispariţia temutului organ de represiune al statului comunist, Securitatea, oamenii încă mai au coşmaruri că pot fi ridicaţi din pat şi traşi la răspundere pentru ceea ce gândesc.

Este cumplit ceea ce trăim, vremuri care ar fi trebuit să fie demult apuse sunt încă foarte vii în mintea românilor. Nu ştiu dacă vom reuşi vreodată să scăpăm de această himeră, dar pare ca un blestem pe care acest popor trebuie să-l ducă. O cruce pe care persoane interesate contribuie din plin să ne fie cât mai greu de dus.