Ion Lungu nu mai vrea să audă de PDL

Ion Lungu a dispărut. Din PDL, acolo unde nu se mai simte confortabil şi de unde fuge de vreo doi ani în tentativa de a-şi găsi o altă identitate politică.
Din clipa în care şi-a dat seama că partidul care l-a ajutat să conducă Suceava în mod dictatorial, şi mă refer la perioada 2008-2012, când le râdea pur şi simplu în nas celor din PSD şi PNL de pe poziţia celui care are în Consiliul Local peste două treimi din oameni, Ion Lungu a abandonat cauza PDL.
Imediat după alegerile locale din iunie 2012 a declarat că el nu mai decât administraţie (sâc), de parcă în campania electorală a mers mână în mână cu lelea Floarea şi cu badea Vasile şi nu cu Gheorghe Flutur şi Vasile Ilie.
Iar promisiunea sa de a face doar „administraţie” s-a tradus prin absenţa totală de la şedinţele organizaţiei municipale a PDL Suceava, al cărei preşedinte a fost în perioadele bune. Viaţa alături de democrat-liberali a devenit un chin prea mare pentru a putea fi suportată, aşa încât drumurile la partid nu se mai găsesc acum nici cu busola.
Cu prea multe bube în cap, Ion Lungu încearcă acum un altfel de politică. A mersului pe sârmă pentru a le face pe plac atât liberalilor, social-democraţilor, cât şi colegilor săi din punct de vedere scriptic, evident cei din PDL, acolo unde primarul este încă membru.
Chiar şi aşa, edilul nu are o viaţă deloc simplă, iar fiecare mişcare a sa este taxată, iar proiectele pe care le iniţiază fie sunt blocate, fie ajung subiect de ceartă.
Singurii cu care colaborează extrem de bine şi care nu l-au prea criticat sunt, în mod surprinzător, cei de la PSD, adică oamenii din opoziţie dacă e să ne luăm după cum arată scena politică din România.
Şi totuşi. Ion Lungu coabitează excelent cu PSD Suceava, dar nici nu vreau să mă gândesc la compromisurile pe care este obligat să le facă. Sper să aflu într-o bună zi şi care sunt acestea, iar dacă voi aveţi date suplimentare nu ezitaţi să le dezvăluiţi.
P.S. Cine credea acum câţiva ani, când totul era roz pentru PDL, că Ion Lungu va fugi de Gheorghe Flutur ca de un ciumat?
Ion Lungu nu fuge de nimeni. Isi vede de treaba lui, propria lui trreaba, sa zic asa. Ceilalti sunt ceva mai consecventi sau nu se pot calca pe bataturi, unii pe altii.