Shares

Mugur, colegul meu, a fost vineri seară la concert. A fost fascinat de muzica pe care a ascultat-o şi a scris cu o mică întârziere. O să-i dau cuvântul, iar dacă a fost prea exaltat când a descris evenimentul o pot spune cei care au fost la concert.

Vineri seară, 29 ianuarie, de la ora 21.00, la disco VOX, a cântat din nou trupa T-Jazz. Au cântat în deschidere “Moonlight Shadow”, o trupă compusă din trei liceence ambiţioase (baterie, bass, chitară) şi un băitan pus pe şotii responsabil de solo-urile de chitară. Prezentarea trupei ar fi de prisos, pentru că e arhicunoscută deja, cu o singură excepţie: Laur Fratoştiteanu la bas.

Repertoriu complet (cred) a fost: I remeber Pat şi Sunky City – compoziţie proprie, urmate de: Al Jarreau – Agua De Beber, Al Jarreau – Mas Que Nada, Chick Corea – Spain, Christian Scott – So What, Herbie Hancock – Chameleon, Jaco Pastorius – The Chicken, John McLaughlin – One Nite Stand , Marcus Miller – 3 Deuces, Marcus Miller – Power, Marcus Miller – Red Baron, Mike Stern – My Favorite Things, Scott Henderson – Dolemite, Taylor Seyer – Mercedes Benz, şi Victor Wooten cu binecunoscuta piesă Amazing Grace. S-a cântat, nu glumă! Aşa cum ne-au obişnuit deja, băieţii au demonstrat încă odată că se pricep să facă muzică de calitate. Au fost momente electrizante, definite de combo-uri bass – chitară, voce – chitară şi nu în ultimul rând un solo baterie de zile mari. Demn de menţionat a fost basistul, cu nişte partituri unice, care a ridicat sala în picioare. Una peste alta, a fost un concert pe cinste, cu artişti serioşi şi devotaţi meseriei, oameni care trăiesc printre noi, dar care pot impresiona şi urechile celor mai exigenţi critici.