Nelu Fediuc şi milionul de euro
Timp de vreo doi ani m-am judecat cu Nelu Fediuc într-un dosar pe care mi l-a plimbat de la Suceava la Braşov, pentru ca în final să se încheie la Bucureşti, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Acum câţiva ani, pe vremea când Fediuc era încă pe poziţii de forţă la Siret am scris mai multe materiale despre ceea ce se petrece la frontiera cu Ucraina şi despre cum era protejat traficul de ţigări.
La vremea respectivă am scris inclusiv despre favorurile sexuale pe care ofiţerul Poliţiei de Frontieră le-a cerut şi primit din partea unei femei din Republica Moldova pentru ca aceasta să fie tolerată în timp ce tranzita frontiera de stat cu ţigări de contrabandă.
În timpul procesului de la Braşov, cel puţin la instanţa de fond, la Tribunal, Nelu Fediuc nu a lipsit niciodată (apropo, o fi fost în concediu sau era în delegaţie?), iar în faţa instanţei a acreditat ideea că am fost pe cale să-i distrug viaţa familială prin publicarea unor minciuni, inclusiv cele legate de relaţia sa cu femeia din Moldova.
Iată că după ani şi ani, adevărul pare să iasă la lumină, ba şi cu amănunte suplimentare, în sensul că „tata Fedea” a încercat să-şi cumpere liniştea prin oferirea unei sume de 12.000 de euro pentru ca moldoveanca să-şi retragă plângerea depusă la DNA, ceea ce nu s-a întâmplat.
Cu siguranţă nu aş fi scris nimic despre relaţiile amoroase ale lui Fediuc dacă acestea nu aveau legătură cu atribuţiile sale de serviciu, mai exact dacă nu condiţiona favorizarea unui traficant de ţigări prin recompensarea cu partide de amor. În plus, era şi o plângere penală în care erau menţionate toate aceste detalii, aşa încât cred că am acţionat corect.
Acum, când steaua lui Nelu Fediuc pare să fi apus ar trebui să mă bucur pentru că am fost răzbunat pentru drumurile făcute, banii cheltuiţi şi stresul adunat în anii de proces de la Braşov şi Bucureşti.
Nu mă încearcă, în schimb, nici un sentiment de bucurie sau de satisfacţie. Poate doar cea că mi-am făcut treaba.
Apropo, stau şi mă întreb ce o fi avut de gând să facă Nelu Fediuc cu un milion de euro pe care mi-l cerea drept despăgubiri pentru că i-am şifonat imaginea publică. Dar mai bine nu întreb pentru că banii ăştia nu i-am avut niciodată, iar la loto nu m-a lovit norocul.
P.S. Procesul a fost câştigat definitiv şi irevocabil la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în aprilie 2014.
