O moarte neanunţată

Echipa de handbal masculin gâfâie. Nu din cauza adversarilor din Liga Naţională de Handbal, ci din cu totul alte motive.

Conturile echipei sunt goale şi aşa vor mai rămâne o perioadă. Sărăcia poate avea efecte pe termen scurt asupra destinului celei mai bune echipe de club pe care judeţul Suceava a avut-o în toată istoria. O parte dintre jucători sunt cu valizele pregătite, iar orice ofertă serioasă de la oricare alt club din ţară sau străinătate va fi acceptată.

Degeabă încerci tu, conducător de club, să apelezi la coarda sentimentală a jucătorilor, nu te bagă nimeni în seamă. Cel mult rişti să devii ridicol. Performanţă cu stomacul gol este o utopie, iar asta ar trebui să ştie şi cei care declară pe toate drumurile că susţin financiar handbalul.

De exemplu, anul trecut Primăria Suceava a promis că ajută echipa de handbal cu 10 miliarde de lei vechi. Nu a dat decât jumătate, dar mai marii administraţiei locale au apărut prin toate ziarele şi la toate posturile de televiziune fotografiindu-se alături de echipa care tocmai se calificare în finala Challenge Cup. A fost un exerciţiu de imagine reuşit pe sudoarea sportivilor suceveni, mai ales că 2009 a fost un an electoral, iar orice vot conta enorm.

Revenind la 2010, echipa e în pioneze. Se trăieşte cu bani de împrumut, iar 8 dintre jucătorii din lot sunt la final de contract. Ce se întâmplă dacă pleacă? Simplu, dintr-o candidată la un loc de cupele europene, CS Universitatea Suceava se va transforma într-o echipă care luptă să nu retrogradeze. Mai direct spus, întoarcerea în mediocritate, o stare cu care sportul sucevean a învăţat să coexiste de-a lungul istoriei, cu foarte rare excepţii, şi acelea la nivel individual, dacă ar fi să-l amintesc aici pe marele luptător Ştefan Rusu.

Pe de altă parte, ne place să ne batem cu cărămida în piept şi să ne mândrim, mai nou pe la Bruxelles şi prin toată Europa, că Bucovina e o regiune de vis. Uneori însă, de la vis la coşmar se trece într-o clipită.