Pe ei îi aude cineva?

Faptul că instituţiile statului nostru nu se implică mai deloc în ceea ce înseamnă viaţa şi activitatea din comunităţile româneşti de peste hotare nu este o noutate.

Din păcate. După ce aceşti oameni au suferit ruperea de România, ultima dată în 1944, acum sunt trataţi cu indiferenţă de acelaşi stat român. Cei mai mulţi dintre români, fie că este vorba de cei din Ucraina sau din Republica Moldova, se simt ca nişte străini în ţara în care trăiesc. În Ucraina sunt trataţi ca spioni români, iar din ţară li se aruncă, poate nu direct, cam aceleaşi calificative, de colaborare cu structurile de securitate din ţara vecină.

Un strigăt disperat de ajutor vine de la Cernăuţi, de la colegi ziarişti, care sunt pur şi simplu sfidaţi şi călcaţi în picioare. În cele ce urmează am să prezint integral strigătul lor de ajutor, cu speranţa că cineva acolo sus, la Bucureşti, îl va auzi. Poate nu e prea târziu.

Jurnaliştii redacţiei ȋn limba română solicită intervenţia conducerii statului ucrainean şi a instituţiilor internaţionale, pentru soluţionarea problemei legate de funcţionarea în regim normal a redacţiei emisiunilor în limba română de la Radio Ucraina-Internaţional. Ei sunt ȋngrijoraţi că, prin practicile Serviciului de securitate din cadrul CNRU, de supraveghere şi urmărire, viaţa le este pusă în pericol.

La 1 aprilie anul 2013, jurnaliştii români de la radio „Ucraina-Internaţional” au aflat despre intenţiile domnului Taras Avrahov, preşedintele Companiei Naţionale de Radiodifuziune a Ucrainei de a lichida redacţia emisiunilor în limba română, care de 45 de ani activează în cadrul postului de radio „Ucraina-Internaţional”. Atunci, întregul colectiv s-a adresat conducerii statului: Preşedintelui ţării, premierului, Preşedintelui Radei Supreme a Ucrainei, Ministrului de Externe, Împuternicitului Radei Supreme pentru drepturile Omului, deputatului poporului Ion Popescu, instituţiilor internaţionale, cu rugămintea de a nu permite închiderea acestei redacţii, care joacă un rol foarte important pentru promovarea imaginii pozitive a statului ucrainean în ţară şi peste hotare, informarea comunităţii româneşti din Ucraina (peste 500 mii de români), dar şi a ascultătorilor de peste hotare despre evenimentele politice, economice şi culturale din Ucraina în limba lor maternă. Atunci nu s-a reuşit să fie lichidată complet această redacţie, însă colectivul a fost redus, totuşi, cu 4 jurnalişti, aşa după cum şi-a dorit Conducerea Companiei Naţionale de Radiodifuziune a Ucrainei, care nu putea fi mulţumită că jurnaliştii au reuşit să blocheze planurile domnului Avrahov.

Această blocare nu a durat ȋnsă mult. În toamna anului 2013, domnia sa se adresează Comitetului de Stat de Televiziune şi Radiodifuziune a Ucrainei cu o scrisoare în care solicită să fie transferată redacţia română de la radio „Ucraina-Internaţional” la Cernăuţi, în cadrul Companiei regionale de stat de teleradiodifuziune, fiind într-un fel sigur că acest „proiect al său” ar putea avea succese şi astfel se va „debarasa” de acest colectiv de jurnalişti români şi de această redacţie care pregăteşte de 45 de ani emisiuni în limba română în cadrul Companiei Naţionale de Radiodifuziune a Ucrainei (CNRU).

Şi despre acest proiect al domnului Avrahov jurnaliştii redacţiei româneşti de la radio „Ucraina-Internaţional” au aflat din timp de la colegii ucraineni din cadrul Ministerului respectiv şi s-au adresat din nou Preşedintelui Ucrainei Victor Ianukovici, primului ministru Mykola Azarov, Preşedintelui Radei Supreme a Ucrainei Volodymyr Rybak, Preşedintelui Comitetului de Stat de Televiziune şi Radiodifuziune a Ucrainei domnului Kurdinovyci cu aceeaşi rugăminte, de a nu lichida redacţia română de la radio „Ucraina-Internaţional”, deoarece transferarea acesteia la Cernăuţi nu înseamnă altceva decât desfiinţarea treptată a redacţiei româneşti. Li s-a răspuns că cererea va fi examinată dar au observat că, de la sfărşitul anului trecut, sunt urmăriţi de către şeful secţiei de securitate Olexandr Mikolaenko şi adjunctul acestuia din cadrul Companie Naţionale de Radiodifuziune a Ucrainei, care au parcurs aproape 600 kilometri de la Kiev până la Cernăuţi cu un microbuz special, având un document-dispoziţie semnat de domnul Taras Avrahov, în care se specifica că, până în data de 31 decembrie 2013, aceşti doi funcţionari, împreună cu şoferul microbusului CNRU, trebuie să ajungă la Cernăuţi şi să afle la ce oră vin la serviciu jurnaliştii redacţiei româneşti şi la ce oră pleacă acasă.

Jurnaliştii români sunt îngrijoraţi că se recurge la astfel de practici – supraveghere şi urmăriri – care vor duce treptat la distrugerea colectivului şi la lichidarea acestei redacţii.

De când există această redacţie, jurnaliştii au pus accentul pe operativitatea şi calitatea informaţiilor şi nicidecum pe orarul de muncă, care întotdeauna a fost depăşit. Despre ce fel de libertate a cuvântului mai poate fi vorba, dacă jurnaliştii sunt urmăriţi de către serviciul de securitate al CNRU?

La Cernăuţi, unde de fapt îşi desfăşoară activitatea de aproape 45 de ani redacţia română a postului de radio „Ucraina-Internaţional”, Compania Naţională de Radiodifuziune a Ucrainei are şi un corespondent special – Vadim Peleh, care ţine de redacţia ucraineană a Companiei respective. Acesta ȋnsă nu a fost supus controlului şi verificării de către serviciul ucrainean de securitate al CNRU, probabil pentru că nu e român ci ucrainean.

Jurnaliştii redacţiei ȋn limba română solicită intervenţia conducerii statului ucrainean şi a instituţiilor internaţionale, pentru soluţionarea problemei legate de funcţionarea în regim normal a redacţiei emisiunilor în limba română de la Radio Ucraina-Internaţional. Ei sunt ȋngrijoraţi că, prin practicile Serviciului de securitate din cadrul CNRU, de supraveghere şi urmărire, viaţa le este pusă în pericol.