Brigada Diverse

Răul cel mare şi răul cel mic

Alegerea lui Donald Trump drept preşedinte al SUA văd că a provocat un şir întreg de polemici şi o avalanşă de opinii aproape apocaliptice.

Printre altele sunt anunţate tot felul de probleme pe care inclusiv România le va întâmpina, mai ales că o parte dintre oamenii cu care se înconjoară noul preşedinte american şi-au declarat deschis aprecierile faţă de Vladimir Puțin şi politica actuală a Rusiei.

Cu alte cuvinte, Trump este răul cel mare, un bau-bau imprevizibil şi uneori fără scrupule. Este omul care ne poate arunca zeci de ani înapoi, în negură şi haos.

donald drump

Sincer, nu cred că se vor petrece evenimente care să întoarcă lumea cu susul în jos şi asta pentru că există suficient de mulţi oameni cu capul pe umeri în SUA pentru a-i tempera lui Donald Trump unele porniri sinucigaşe. Iar americanii nu fac excepţie de alte popoare, iar gândul meu se întoarce la anul 2000. Mai bine zis la alegerile prezidenţiale din acel an.

Atunci, după patru ani de haos şi degringoladă, România era în pragul de a-l alege pe Corneliu Vadim Tudor preşedinte al ţării. Mobilizarea din turul doi al alegerilor a fost una demenţială. Românii aveau de ales între Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Primul este cel care ne-a tras cu 20 de ani în urmă prin măsurile sale luate imediat după Revoluţia din 1989, iar în plus este autor, cel puţin moral, al mineriadei din 13-15 iunie 1990 care este o mare pată de ruşine pentru România chiar şi astăzi.

Ei bine, după cum spuneam, mobilizarea a fost atunci una fără precedent. Să alegem răul cel mai mic, adică pe Iliescu. Să nu care cumva să-l trimitem pe Vadim la Cotroceni, că vezi Doamne, o să transforme ţara într-o dictatură.

vadim tudor

A fost o minciună ordinară, menită să manipuleze prostimea. În realitate, dacă Vadim Tudor câştiga alegerile, puterile sale erau limitate în calitate de preşedinte, iar Guvernul era unul social-democrat, fără a mai vorbi de Parlament.

Am ales răul cel mai mic şi ne-am trezit tot în dictatură. 2000-2004 a fost perioada care ni l-a creat pe Omar Hayssam, a fost perioada când Adrian Năstase era cine era şi se manifesta cu aroganţă, a fost perioada când celor de la TVR li se spunea ce cadru intră şi ce cadru trebuie să dispară la o ştire cu greii din PSD. Da, cu asta ne-am căpătuit pentru că am ales răul cel mai mic.

În schimb, dacă îl aveam preşedinte pe Vadim Tudor cred că am fi ajuns să avem o societate civilă mult mai unită şi mai vocală. Poate am fi avut şi nişte partide mai responsabile. Dar nu, noi am ales răul cel mai mic.

De aceea, cred că uneori e mai bine să alegi răul cel mare, un rău de altfel controlabil, pentru a trezi din amorţire o societate care se complace în a dezbate totul în faţa televizorului sau a calculatorului.

Articole asemănătoare

2 Comentarii

  1. Consider că ideea dtale cum că „dacă îl aveam preşedinte pe Vadim Tudor cred că am fi ajuns să avem o societate civilă mult mai unită şi mai vocală. Poate am fi avut şi nişte partide mai responsabile” este riscantă și, în orice caz, se învârte în jurul lui „poate”. La fel aș crede că și un paralelism între România anului 2000 și SUA lui 2016 nu este chiar nimerit, nu doar pentru că dimensiunie teritoriae și demografice ale țărilor diferă, ci și calitatea/experiența în aplicarea democrației cu tot ce presupune asta: partiode politice, societate civilă, servicii de informații, apart de justiție și de administrație, presă liberă și independentă sau doar dezlegată și autonomă, etc.

  2. Se pare că trebuie să merg la masă pentru că mi-e cam foame și am cam mâncat niște litere. Îmi cer scuze pentru: „dimensiunie teritoriae”, „partiode politice” și „apart de justiție”.

Back to top button