Spre Oușoru, un munte învăluit în mister
La cei 1.639 de metri ai săi, Vârful Oușoru nu pare unul prea dificil. Dar, uneori aceste aparențe pot înșela. În ciuda prognozelor care anunțau ploi pentru duminică, inclusiv un Cod Galben, am purces spre acest vârf cu încredere. Și, în final, s-a dovedit că în afara unor picături izolate vremea nu a fost potrivnică. Cu excepția faptului că Oușoru, care fie vorba între noi l-am urcat doar pe timp de iarnă până ieri, mi-a jucat o farsă și mă cheamă din nou la el. Pe tot traseul de pe Runc din Vatra Dornei și retur, care a durat ceva mai mult de 5 ore și jumătate, Oușoru s-a încăpățânat să fie misterior. Iar ceața care l-a învăluit încă de la primele ore ale dimineții nu l-a părăsit nici un moment. Bașca faptul că în vârf din ceață a început să și curgă, așa încât după 3 fotografii de control am făcut cale întoarsă. În afara acestui mic impediment, pot spune că a fost o zi relaxantă și extrem de plăcută. Iar unele priveliști spre bazinul Dornelor sau spre orașul-stațiune Vatra Dornei au fost de vis. Mi-a plăcut și faptul că am găsit multe animale, în special vaci, la pășunat pe munte. Înainte de ultima porțiune de traseu, urcarea pieptișă spre vârf, sunt și două stâne, iar două vaci care pășteau alături de un porc sunt un semn că viața la munte încă mai păstrează elemente sănătoase. Singurul aspect negativ din tot traseul a fost urcarea prin pădure pe ultima porțiune, unde în mai multe locuri poteca era blocată efectiv de copaci căzuți la pământ. Dar, uneori și echilibristica pe copaci sau pe sub aceștia poate fi interesantă.
