Suceava, în anul de graţie 2009
În anul de graţie 2009, Suceava arată ca un sat din Evul Mediu. Imaginile pe care le-am surprins ieri, în cartierul Burdujeni sat arată că nimănui nu-i pasă de soarta oamenilor care trăiesc aici.
Pe strada 22 decembrie, care duce spre Adâncata, lucrările care se derulează de mai bine de un an au transformat radical peisajul. În anumite porţiuni asfaltul a dispărut pur şi simplu sub noroiul adus de roţile maşinilor. Iar dacă eşti şofer şi ai ghinionul ca vreo maşină de mare tonaj să se afunde în noroi o să-ţi petreci ore bune aşteptând deblocarea traficului rutier.
Pe străduţele lăturalnice, situaţia este şi mai jalnică. Noroiul ajunge până la genunchi, iar fără cizme de cauciuc nu ai nici o şansă să te deplasezi dintr-o parte în alta.
Lev Tolstoi e o stradă doar cu numele, pentru că, în realitate, este o uliţă desfundată. Sunt convins că între locurile unde a copilărit marele scriitor rus acum aproape 200 de ani, şi uliţele din Burdujeni sat din oraşul european Suceava nu există nici o diferenţă.
Pe strada Pietrăriei, noroiul este la fel de deranjant pentru localnici. Culmea ironiei, pe strada Pietrăriei nu prea există piatră. În compensaţie, este mult pământ, care după fiecare ploaie se tranformă în mocirlă.
Prea multe nu ar mai fi de spus despre modul în care municipalitatea îi tratează pe locuitorii acestui cartier. Este jenant să afirmi că eşti locuitor al oraşului Suceava, iar în faţa locuinţei să te lupţi cu noroaiele.
Şi asta nu în zone unde se realizează lucrări de reabilitare sau de introducere a reţelelor de apă, canalizare sau gaz metan. După cum se poate vedea cu ochiul liber, în anumite zone nu există nici un fel de lucrare, dar noroiul este stăpânul absolut al străzilor. Pardon, al uliţelor.
