Alungaţi-l cu pietre

Nu-mi stă în fire să incit la violenţă, iar acest titlu am să vă rog să-l luaţi în sens metaforic. Aruncatul cu pietre nu înseamnă neapărat să ridici roca de pe pământ şi să loveşti pe cineva.

În concepţia mea înseamnă că acel om nu mai are ce căuta într-o funcţie şi trebuie să sufere oprobriul public.

Am ţinut să explic aceste amănunte pentru a mă face înţeles vizavi de atitudinea pe care primarul din Adâncata Dorel Filip a avut-o în decurs de 24 de ore. Sâmbătă l-a lăudat pe Mircea Geoană în faţa staffului PSD Suceava şi a unei mulţimi de oameni din Adâncata.

Duminică, şi-a schimbat opţiunea politică şi a stat pe scena Căminului Cultural din comună alături de Gheorghe Flutur şi Ioan Balan cu un fular portocaliu în mână.

Se pot invoca presiunile care s-au făcut asupra primarului Dorel Filip. Nimic nu justifică dualitatea sa. În momentul în care s-a angrenat politic ştia, sau trebuia să ştie, că vor veni şi momente când nu poate fi cu fundul în două luntre.

Ceea ce s-a întâmplat în week-end este un exemplu dezgustător pentru modul cum înţeleg românii să facă politică. Grosolan, mârlănesc şi fără nici o jenă faţă de cei din jurul lor. Sunt mânaţi doar de interesele lor mici şi meschine, pe care nu le abandonează cu nici un prilej.

Revenind la presiunile pe care primarul ruşinii Dorel Filip le poate invoca vă spun că acestea nu stau în picioare. Dacă acestea existau, primarul din Adâncata trebuia să iasă şi să le denunţe public. Să ştie toată lumea cine pe cine şantajează şi cu ce anume.

Nu a făcut-o. A ales să acţioneze cum a considerat că este mai bine pentru el. O cale total greşită şi pe care dacă şefii săi din PSD nu o vor sancţiona sper s-o facă oamenii din sat. Acei ţărani cu mâinile bătătorite de muncă pe care Dorel Filip crede că-i prosteşte în faţă. Despre demisie de onoare? Mai bine să trecem la alte subiecte.