Cum se cumpără sindicatele din învăţământ

Vă mai amintiţi de ameninţările cu blocarea anului şcolar venite din partea liderilor de sindicat din învăţământul sucevean?

Ei, dacă nu, vă reîmprospătez eu memoria şi că spun că la final de an şcolar apăreau aceste informaţii furnizate de liderii de sindicat din învăţământ. Erau, chipurile, un soi de ameninţare la adresa mai marilor din sistem şi care vizau obţinerea unor drepturi salariale sau de altă natură.

În realitate, totul era doar o mascaradă fără nici un suport real. Şi spun asta cu toată convingerea şi acoperit şi de documente.

Unul dintre cei mai înfocaţi sindicalişti era Constantin Cernica.

Lider de sindicat al dascălilor suceveni încă de prin 1990 şi ceva, Cernica nu a făcut altceva decât să-i păcălească pe cei pe care trebuia să-i reprezinte în realitate.

Liderul de sindicat Constantin Cernica a făcut pactul cu diavolul şi le-a băgat sula în coaste pe la spate profesorilor ori de câte ori a vrut şi a putut.

Aşa se face că în perioada 2002-2008 acesta a beneficiat de salarii de merit oferite de Colegiul Naţional „Spiru Haret”, unitate de învăţământ care nu avea nici un drept să-i ofere banii pentru simplul motiv că liderul de sindicat Constantin Cernica nu activa la această şcoală.

De fapt, a fost o şpagă pe faţă pentru a-l face mai maleabil pe Cernica şi pentru ca acesta să nu demareze acţiuni de protest de amploare. Aşa că, toate acţiunile lui Cernica au început cu strângerea de semnături pentru grevă şi s-au terminat cu începerea strângerii de noi semnături.

O prosteală pe faţă a celor circa 10.000 de dascăli din judeţ, orchestrată de cei care s-au aflat la conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava, indiferent că s-au numit Virginel Iordache sau Petru Carcalete.

Din câte ştiu eu, nici alte instituţii ale statului nu s-au dovedit mai eficiente în a combate fenomenul, iar plângerile penale înregistrate la Parchet s-au terminat la fel ca grevele lui Cernica, fără să mai înceapă.