Shares

Un om are o problemă de comunicare. Culmea este că acel om nu este unul luat de pe stradă, ci chiar purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Suceava, subcomisarul Alin Botezatu.

Acesta nu a reuşit încă să-şi înţeleagă rostul pentru care merge la serviciu şi pentru care mai ridică şi bani pentru care alţi suceveni s-ar bate mai ceva ca la tigăile vândute de magazinul Lidl. Ultima ispravă a lui Alin Botezatu a avut loc luni seară, când a fost solicitat de ziarişti să se prezinte la locul unui accident comis de un coleg de-al său, comisarul şef Luigino Pânzariu. Unuia dintre ziarişti i-a închis telefonul în nas, iar altuia i-a spus că Pânzariu nu se urcase băut la volan.

Din toată treaba asta eu am înţeles că tovarăşul Alin Botezatu a vrut să-şi protejeze colegul. Dar de aici până la a închide telefonul e cale lungă. Şi dacă nu a învăţat la cursurile de comunicare la care a tot fost trimis prin ţară, trebuia să fi aflat măcar în cei şapte ani de acasă. Şi anume, că a închide în nas telefonul se cheamă mârlănie şi nu are absolut nici o legătură cu comunicarea.

Tovarăşul Alin Botezatu ar putea lua exemple de bună comunicare de la colegii săi din Bucureşti, care răspund prompt, din ce am văzut şi am aflat de la alţi ziarişti, la orice oră din zi şi din noapte.

Şi acesta este doar un exemplu, pentru că dacă ar fi să disec notele de presă trimise de acelaşi Alin Botezatu aş putea alcătui un întreg roman de comedie. Fără a mai pune la calcul că principalele sale subiecte sunt hoţii de zacuscă şi accidentele cu cai. De ciocoii adevăraţi ori nu are voie să se atingă, ori îi consideră nişte sfinţi.

Tovarăşule Alin Botezatu, instituţia purtătorului de cuvânt nu înseamnă doar să trimiţi o notă de presă şi să pleci acasă. Uneori, presupune şi deplasare la faţa locului, dar şi a oferi declaraţii despre vreun coleg. De asta te plăteşte statul, nu ca să închizi telefonul în nas ziariştilor. Până la pensie, mai e timp pentru a învăţa o serie de reguli de bună purtare.