Coaliţia nefirească Flutur-Mîrza se rupe

La nouă luni după ce au bătut palma pentru cea mai nefirească alianţă politică din istoria post-decembristă a României, liderii locali ai PSD şi PD-L îşi iau adio. Gavril Mîrza şi Gheorghe Flutur vor trece oficial în tabere diferite, deşi schisma a fost permanentă în ciuda declaraţiilor de dragoste reciproce.

Neînţelegerile dintre Mîrza şi Flutur au fost evidente de la bun început, având în vedere şi relaţiile din trecut. Pentru cei care nu ştiu am să amintesc ce s-a întâmplat între cei doi lideri locali în decursul istoriei recente.

Şocurile au început imediat după alegerile din 2000, când PSD a ajuns la guvernare, iar Gheorghe Flutur a fost zburat de la şefia Direcţiei Silvice Suceava. Personal a avut norocul că a ieşit senator, poziţie care i-a conferit imunitate, nu şi linişte. De ce spun asta. Pe numele lui Flutur au fost deschise mai multe dosare penale, soţia şi-a pierdut slujba, iar totul din cauza dorinţei de răzbunare a unor lideri social-democraţi. Informaţiile lui Flutur arătau că omul care „l-a lucrat” nu era altul decât Gavril Mîrza, preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava la acea vreme şi persoană cu mare influenţă în cercurile de la Bucureşti ale partidului, pe filiera Octav Cozmîncă.

Până la urmă, Gheorghe Flutur a reuşit să scape de toate dosarele şi acuzaţiile care i s-au adus. Gândul de răzbunare care l-a măcinat în toţi aceşti ani a putut fi pus în practică din 2005, când PNL, partidul din care făcea parte la vremea respectivă, a ajuns la putere. Urmarea a fost firească, iar pe dosare a apărut un alt nume: Gavril Mîrza.

Liderul social-democrat a reacţionat şi a spus că este mâna lui Flutur, iar în final a avut şi el câştig de cauză, într-un dosar s-a dat NUP la Parchet, iar în al doilea achitare în instanţă.

Trecutul învolburat dintre Mîrza şi Flutur nu avea cum să se lase brusc cu o iubire mirobolantă, iar zâmbetele de faţadă de la întâlnirile celor doi (foto) nu aveau cum acoperi prăpastia care îi desparte. Cele nouă luni scurse de la încheierea pactului dintre PSD şi PD-L nu au făcut decât să demonstreze acest lucru, iar până la divorţ nu mai este decât un singur pas.

Certuri majore între cei doi nu au fost, dar înţepături şi faulturi au existat săptămânal. „Pactul cu diavolul”, aşa cum a numit fiecare dintre părţi această alianţă, a fost acceptat atât de Mîrza, cât şi de Flutur. Ambii ştiau că nu pot convieţui şi că unul dintre ei va sfârşi ucis mişeleşte de partenerul de drum. Nu au avut curajul să spună nu unei coaliţii care nu avea nici un viitor, aşa cum s-a mai întâmplat şi în alte judeţe de prin ţară. Din asta nu pot deduce decât că ciolanul care trebuie ros este de irezistibil încât orice duşmănie poate fi ignorată pentru o vreme. Dacă ar fi să ne raportăm la istorie, evident menţinând proporţiile, pot spune că alianţa Mîrza-Flutur a fost un fel de pact Ribbentrop-Molotov.