Shares

Ieri mi-a fost dat să aud ceva ce nu credeam că mai e posibil. Copiii din mai multe şcoli ale judeţului au fost chemaţi la cursuri în Ajunul Crăciunului.

Da, da, în ziua în care preotul merge pe la casele oamenilor cu crucea, în ziua în care copiii merg cu colindul, atunci s-au găsit câţiva zeloşi care să-i cheme pe copii în băncile claselor. Nici nu ştiu cum pot să numesc această iniţiativă, mai ales că în şcolile unde s-a luat această decizie a fost vorba de unanimitate. Oare acei dascăli nu au nimic cu religia şi credinţa ortodoxă. De mirare este şi tăcerea preoţilor care predau în acele şcoli şi care nu au luat atitudine.

Mi se pare că toată această credinţă pe care o afişăm cu ostentaţie nu este decât ceva de faţadă, iar în faţa faptelor realitatea este cu totul alta. Recunosc că eu nu sunt unul dintre oamenii duşi prea des pe la biserică, dar măsura adoptată de o serie de dascăli prin care le-au cerut elevilor să vină la ore pe 24 decembrie mi se pare absurdă şi strâmbă.

Am mers şi eu la şcoală înainte de 1989, în perioada statului comunist, pentru care în mod oficial nu exista religia. După evenimentele din decembrie 1989, ne-am grăbit să-i condamnăm pe ateii comunişti. Urmarea a fost reintroducerea între materiile de studii a religiei. Dar şi asta mi se pare că a fost doar o măsură tipic românească, propagandistică, pentru că puţini dintre preoţii trimişi la catedră au reuşit cu adevărat să-i atragă pe copii şi să-i facă să înţeleagă ce înseamnă ortodoxia.

În comunism existau milioane de români care purtau credinţa ortodoxă în suflet fără s-o mărturisească. Acum avem un număr covârşitor de credincioşi pe hârtie. Dar sufletul? Ce-i acolo nu poate fi contabilizat. Şi decizia de a-i chema pe copii la şcoală în Ajunul Crăciunului este doar un mic exemplu. Sunt convins că nu este singular şi în curând vom mai auzi şi alte acţiuni ale „credincioşilor”. 

Mergem spre autodistrugere vizavi de ceea ce înseamnă şcoală, valori morale şi tradiţii. Dar suntem europeni şi ne lăudăm pe la toate colţurile. Luaţi la bani mărunţi nu facem nici cât o ceapă degerată, iar când ne vom trezi probabil va fi prea târziu. 

Oare suntem mai buni decât ateii comunişti?