Shares

Fostul meu coleg de la Pro TV, actualmente editorialist al cotidianului „Gândul”, Claudiu Pândaru, a scris un material despre modul falimentar în care este condusă ţara. Articolul este intitulat „Anti-crizul. Cum scriem cu oi pe dealuri Faliment” şi are ca sursă de inspiraţie, aţi ghicit, desigur, evenimentul de anul trecut de la Bucşoaia.

Este un articol pe care vi-l recomand şi pe care mi-am permis să-l iau de pe site-ul ziarului „Gândul” pentru a-l citi şi cei care nu l-au accesat încă.

„Să-l credem pe el, politicianul român, Anti-crizul? Dacă da, atunci când? Anul trecut, pe vremea asta, domnul Flutur de la Suceava scria omagii cu oi pe dealuri. De câte oi ar avea nevoie domnul Flutur acum ca să scrie “faliment”? Anul acesta ne spunea domnul Videanu că a controlat el priza şi se consumă mai mult curent. Pe cale de consecinţă, de la priză se vede că am trecut de criză. Duminica trecută în faţa mea stătea domnul Vlădescu care spunea că e greu, dar în linii mari e bine. În linii mici nu prea e. Am învăţat în România că dacă un oficial ne spune că va fi bine, nu va fi, şi dacă ne arată prăpastia e doar o problemă de timp până când cădem cu toţii în ea.

Isterice până la breaking news, comentatoarele s-au oprit din respiraţie când domnul Băsescu a rostit 10 virgulă 007 miliarde de euro. Adică, rata la creditul României în 2010. Nu înţeleg unde e noutatea. Credea cineva că miliardele luate lunar de domnul Boc nu le mai dăm înapoi?

Trebuie acum să tăiem. Ajungeam în situaţia ca anul viitor să împrumutăm 30 de miliarde de euro, ne spune domnul Băsescu. Zic că verbul e folosit la timpul greşit. Vom ajunge. Singura garanţie oferită e cuvântul preşedintelui şi “încrederea”, aşa cum tot domnia sa spunea că Boc îşi face treaba.

Acum, sincer, dumneavoastră mai aveţi încredere în Boc? E acelaşi personaj care stătea în public la o emisiune electorală şi dădea din cap, ca un căţeluş pus la luneta maşinii, când ni se spunea că, gata, ieşim din criză. Şi sigur, despre domnul Boc putem să spunem multe, fără să zicem, în fond, nimic.

Tăiem salariile cu 25 la sută, pensiile cu 15 la sută. E asta o măsură anticriză? Nu. Sunt banii pe care statul român nu îi are.

La aceste cifre s-a ajuns pe baza prognozelor FMI şi ale guvernului, privind economia românească. Sper, doar, că nu sunt aceleaşi prognoze care, anul trecut, ne treceau de criză încă de anul acesta.

Vorbim despre restructurare. Sună bine. Sună corect. Îmi povestea recent un prieten că la Fisc angajaţii se împart în două categorii: cei care vin la serviciu şi cei care vin la serviciu cu sigla de partid înfiptă la rever. Cine să-i restructureze pe ăştia? Domnul Videanu, sau doamna Udrea?

Sau să se ocupe de restructurare sindicatele? Colecţia de costume de firmă care “vrea respect”.

Sau să salveze România domnul Victor Ponta. Nu-i aşa, domnule Ponta, că “salvarea României” pare mai grea decât să-i interzici lui Geoană să parcheze în curtea partidului?

Sau poate că domnul Antonescu e salvatorul. Să ne salveze pe toţi cu o metaforă potrivită.

Am şters de mult din dreptul politicienilor cuvântul încredere. Şi nu de prostia lor trebuie să ne temem cel mai tare, ci de prostia noastră”.