Shares

Jumătate din pădurile judeţului Suceava sunt aproape de a fi luate în proprietate de Fundaţia Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina. În jurul acestui subiect s-a stârnit un adevărat război, parte la vedere, prin declaraţii ale persoanelor cu funcţii publice sau ale politicienilor şi decizii ale instanţelor de judecată, dar şi multe elemente despre care se ştie doar în cercuri restrânse.

Personajul principal în jurul căruia se construieşte istoria a ceea ce pare cea mai mare împroprietărire a României este ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Cel puţin la vedere, pentru că multe voci spun că, de fapt, nu este decât o rotiţă într-un mecanism diabolic şi bine pus la punct, prin care forţe masonice au gândit să pună mâna pe o avere de câteva miliarde de euro.

Despre aceste legături cu fracmasoneria se ştiu destul de puţine, secretul fiind destul de bine păstrat. Chiar şi aşa, de-a lungul timpului s-a mai răsuflat câte ceva. Cum ar fi aceea că ÎPS Pimen este Templier afiliat la Loja “Fiii coloniei lui Traian” din Nordul Moldovei. În această calitate, ÎPS Pimen a avut şi câteva întâlniri importante. Pe 14 martie 1991 a avut o discuţie particulară cu Jean-Paul Coteron, preşedinte al Fundaţiei Forum Masonic din Elveţia, iar pe 8 ianuarie 2003 l-a întâlnit pe Philip Green, director pentru Europa al companiei DHL, membru în Loja Mamă (RSAA).

Discuţii pe tema masoneriei au apărut şi în vremea când secretar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor era Anton Hrib. În instituţie nu se întâmpla mai nimic fără ştirea lui Hrib, care în 10 ani nu şi-a luat nici o zi de concediu. Influenţa lui Anton Hrib asupra ÎPS Pimen a fost justificată prin aceea că arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor avea un rang inferior în cadrul lojei masonice din care ambii făceau parte.

Firesc, apare întrebarea dacă cele 166.613 hectare de pădure câştigate în instanţă de Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina în numele Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor vor fi folosite în interesul Bisericii Ortodoxe Române sau uriaşa avere va fi gestionată de un grup restrâns de persoane.

Pentru a-şi atinge scopul de a prelua cele aproape 200.000 de hectare de pădure, între membrii fondatori ai Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina s-au numărat persoane cu o mare influenţă, la fel cum se întâmplă şi cu actuala structură de conducere a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, respectiv Adunarea Eparhială.

Printre aceştia se află Gheorghe Flutur, fost senator şi ministru al Agriculturii, fost director al Direcţiei Silvice Suceava, actual preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava şi vicepreşedinte la nivel naţional al principalului partid de guvernământ, PD-L. Între timp, Flutur s-a retras din rândul membrilor fondatori ai Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, dar declaraţia dată în momentul în care Curtea de Apel Timişoara a acceptat retrocedarea celor 166.613 hectare de pădure pare să spună altceva. Acum o lună, Flutur a declarat: „Am fost şi am rămas un susţinător al retrocedării integrale a proprietăţilor confiscate în perioada regimului comunist. Iar acum, pentru toţi cei care au fost nedreptăţiţi, chiar dacă a durat foarte mult, justiţia din România a făcut dreptate”, cuvinte care au surprins pe multă lume.

Şi la nivelul Adunării Eparhiale se pare că lucrurile sunt gândite pentru ca influenţa să fie maximă, cel puţin la nivel judeţean. Printre membrii Adunării Eparhiale se numără Vasile Mandici, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Gheorghe Bedrule, judecător la Judecătoria Suceava, dar şi Dumitru Teodorescu, directorul publicaţiei „Crai Nou”.

Toată nebuloasa în jurul acestui subiect a fost întreţinută şi de ÎPS Pimen, care de-a lungul celor 9 ani de la iniţierea acţiunii în instanţă privind retrocedarea celor 192.000 de hectare de pădure (cele aflate pe teritoriul României, pentru că mai există alte câteva zeci de mii în Ucraina) a păstrat tăcerea. Singurele sale ieşiri au fost pentru condamnarea politicienilor care s-au opus retrocedării, pe care nu s-a sfiit să-i atace în public. Şi cam asta a fost tot. În rest, tăcere şi secretomanie, toate acestea întărind ideea că la mijloc e ceva necurat.