Shares

De ceva vreme, strada a început să devină un sistem de presiune și, ma grav, de decizie, asupra a ceea ce se dorește în România.

Mai nou, strada este chemată să rezolve problema amnistiei și grațierii, un subiect extrem de sensibil ce-i drept.

Din start, vreau să spun că nu sunt în favoarea unui asemenea proiect, prin care oameni care au comis anumite infracțiuni, dovedite de instanțele de judecată, chiar dacă uneori există dubii și asupra acestei corectitudini, vor fi puși în libertate și li se va șterge tot trecutul.

E clar că proiectul PSD este unul cu dedicație de care vor beneficia, ce-i drept și alte persoane, și că trebuia intrat în dezbatere publică înainte de a fi emis. La fel de adevărat este că și alte Ordonanțe cu o importanță similară au trecut neobservat și au fost publicate direct în Monitorul Oficial și nu s-a mai făcut nici un tam-tam.

protest suceava2

Nu vreau să mă pronunț vizavi de oportunitatea emiterii unui astfel de act legislativ, dar ceea ce se petrece acum face parte din logica ultimilor ani. Am asistat la schimbarea unor guverne exact pe aceleași considerente: a protestelor de stradă.

Ei, și ce dacă? S-a întâmpla ceva semnificativ? Nimic. Incendiile continuă să existe, oamenii continuă să moară, iar nesimțirea celor care au bani și se cred stăpâni a rămas la fel de mare.

S-a tot vorbit după incendiul devastator din Colectiv că este nevoie de schimbarea radicală a clasei politice și venirea unor noi oameni, adaptați zilelor noastre. Voi îi vedeți? Că eu îi caut cu lupa și nu dau de ei.

protest suceava1

În schimb, a revenit la putere PSD, un partid care propune oameni pe care îi știm de ani de zile. Probabil că ne merităm soarta, de vreme ce boicotăm alegerile tot mai abitir, iar apoi ne aducem aminte că minoritatea aleasă nu este cea care ne reprezintă.

Nu, nu domnilor. Este exact ce ne așternem. Și, din păcate, fiecare greșeală este repetată la puterea a zecea, fără să înțelegem nimic din ea.

Iar eu cred că în toată această nebunie, serviciile secrete nu sunt deloc străine. Și spun asta cu toată responsabilitatea. Aici mă bazez pe faptul că la alte probleme extrem de serioase, sau mult mai sensibile decât grațierea și amnistia, societatea civilă nu are nici o reacție. Dar absolut nici una.

De exemplu, când societățile românești de interes național au fost oferite pe tavă așa zișilor investitori, și asta s-a întâmplat în toate guvernările, nimeni nu a scos vreun sunet. Când prețul carburantului crește la pompă în mod nejustificat în condițiile în care barilul de petrol este la cote foarte mici, nimeni nu spune nimic. Iar exemplele pot continua la nesfârșit.

Oare chiar așa de mult ne interesează pe noi că vor fi eliberați o serie de oameni al căror loc este la pușcărie, în comparație cu jaful zilnic din buzunarele noastre? E o temă care ne abate de la problemele serioase, care ne afectează în mod direct, pe care unii indivizi o speculează cu mare eficacitate.

Pădurile noastre dispar în ritm rapid, și sincer să fiu nu l-am văzut pe președintele României la vreun protest. De asta cred că ceea ce se petrece acum e o petardă de fum care ascunde în spate alte chestiuni. Pe care cei orbiți de faruri le vor vedea mult prea târziu. Sau niciodată.