Totul e doar spectacol

Cred că dacă până acum vreo săptămână întrebai despre Gheorghe Zamfir ai fi primit, pe lângă răspunsuri pertinente şi avizate, şi tot soiul de „avioane de hârtie”, că tot sunt la modă acum.

Ei bine, scos de la naftalină de olandezo-austriacul Andre Rieu, marele naist Gheorghe Zamfir, ajuns şi el la o oarecare vârstă, fără ca asta să afecteze calitatea muzicii pe care o interpretează, a fost una dintre cele mai aplaudate persoane la concertele de la Bucureşti.

Cu acest prilej mi-am dat seama, încă o dată dacă mai era cazul, că noi românii nu ştim deloc să ne apreciem valorile şi să le punem în evidenţă. A fost nevoie să vină un străin pentru ca Gheorghe Zamfir să primească ropote de aplauze.

De ce asta? Pentru că în ziua de azi totul se reduce la spectacol. Iar Andre Rieu, fără să-i ştirbesc în vreun fel calităţile artistice, a reuşit să ducă spectacolul la un alt nivel, poate mai puţin artistic, dar cu lipici la public.

Este un nivel care implică un număr tot mai mare de oameni. Pentru că, sincer să fim, dacă s-ar fi organizat spectacole de muzică de operă sau muzică simfonică, cu piese din Giacomo Puccini sau Beethoven, ar fi răspuns prezent de 50 de ori mai puţini fani.

Revenind la valorile noastre naţionale, stau şi mă întreb oare noi suntem chiar atât de cretini să le dăm cu piciorul şi să ne minunăm la ele doar când ni le arată cu degetul vreun străin. Se pare că da.

Ne este mai comod să ne uităm la televizor la tot soiul de analfabeţi, la fel de fel de curve (da, aţi citit bine, chiar asta am vrut să spun) şi la circari de pe urma cărora nu câştigăm absolut nimic. Dar, şi ăsta e un spectacol, din păcate unul găunos şi care ne îngroapă şi mai mult în mocirlă.