Un loc de vizitat: cataracta Prutului
Prutul desparte Moldova lui Ştefan cel Mare în două. Până să ajungă în România îşi adună apele din Carpaţii ucraineni, iar unele locuri de pe traseu sunt cu adevărat remarcabile.
Unul dintre acestea este ultima cataractă, în apropiere de orăşelul Iaremcea. Este cea mai accesibilă dintre cataracte, iar accesul se face de la şoseaua principală, care vine dinspre Cernăuţi-Colomeea şi merge spre Bukovel, staţiune de munte cunoscută de cei care practică sporturile de iarnă.
Aşa cum sunt multe lucruri în ţara vecină, după ce ai lăsat maşina în stradă, mai departe sau mai aproape, în funcţie de noroc, trebuie să traversezi o cale ferată circulată, iar după ce treci printre tarabele negustorilor ambulanţi ajungi pe malul Prutului.
Un pod ridicat cel mai probabil în perioada sovietică îţi permite să admiri cataracta de la înălţime, dar şi să traversezi pe malul stâng al Prutului pentru alte privelişti de vis. Cei mai tari de inimă pot practica şi bungee jumping, dar cei mai mulţi preferă varianta mai liniştită.
Pentru a vedea acest spectacol natural nu trebuie să plătiţi nici o taxă, iar drumul de la Cernăuţi la Iaremcea este destul de bun.
Şi dacă tot ajungeţi la Iaremcea nu e cazul să vă grăbiţi foarte tare. Zona centrală este drăguţă şi poate fi parcursă la pas. Că vorba aia, aţi plecat în concediu nu la maraton.
Şi tot în Iaremcea există un muzeu în aer liber cu principalele obiective din zonă în miniatură.
Printre obiectivele prezentate sunt şi zone mai puţin accesibile, cum ar fi un observator astronomic, dar şi prezentarea lanţului muntos al Carpaţilor din Ucraina, cu cele mai reprezentative vârfuri, inclusiv Hoverla, cel mai înalt din ţara vecină, cu altitudinea de 2.061 de metri.
Despre ascensiunea pe Hoverla am să vă vorbesc într-una din zilele următoare.
Revenind la Iaremcea mai trebuie spus că în apropiere de acest muzeu cu zona în miniatură, unde preţul de intrare este de circa 1 euro.
La circa 15 km de Iaremcea, în satul Vorohta, tot pe râul Prut, există o biserică de lemn de la începutul secolului al XVII-lea.
Este o bijuterie arhitectonică, specifică zonei denumită Transcarpatia, şi care merită vizitată.
Una peste alta, o plimbare de o zi, pe care nu ar trebui să o regretaţi şi în care veţi descoperi locuri extrem de interesante.
