Shares

După patru ani de tăcere, o serie de parlamentari care nu au făcut altceva decât să-şi ridice salariul şi să-şi urmărească propriile interese, vor să ne convingă de calităţile lor şi de bunăstarea pe care o vor aduce oamenilor din colegiul în care candidează după realegerea în funcţia de deputat sau senator, după caz.

Dumitru Pardău, fost PNL, fost PDL, actual din nou PNL, este salvatorul munţilor, omul fără de care mina de uraniu de la Crucea nu mai exista, cel care a dotat spitalul din Vatra Dornei cu lift. Fireşte, el este omul care a adus în colegiul său zeci de miliarde de lei vechi. Acum rămâne întrebarea dacă i-o fi adus pentru el sau pentru comunitate. Poate îşi mai aduce aminte domnul deputat Pardău cum în perioada 2009-primăvara lui 2012 era ca un zeu de neatins şi nici nu le răspundea la telefon primarilor din zona Dornelor care erau aleşi pe listele PSD şi PNL, pe care-i trata de sus la fiecare solicitare, oricât de mică era aceasta.

Nici fosta colegă de partid a lui Mitică Pardău, din PDL pentru conformitate, deputata Sanda Maria Ardeleanu nu este mai departe. Ea se îmbată cu apă rece şi vrea să-i convingă pe oamenii din pieţe şi din cartiere că este soluţia câştigătoare. Sincer să fiu, nu ştiu care soluţie, de vreme ce nu a fost în stare să susţină interesele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, acolo unde are toate şansele să se întoarcă din 10 decembrie, pentru a obţine o clasificare mai bună pe vremea aiuritului Daniel Funeriu, groparul, mă rog, aproape cioclul, învăţământului universitar din urbea noastră.

Nici Gavril Mîrza nu este din altă categorie, cu singura diferenţă că nu a schimbat partidul, ci a fost schimbat din colegiul pe care mai mult nu l-a reprezentat în perioada 2008-2012. Târâş-grăpiş, fostul preşedinte al PSD Suceava a fost trimis să candideze acasă la el, la Cajvana, iar asta spune multe despre stadiul la care a ajuns. Dar, de vreme ce a fost alungat dintr-un colegiu unde nu a făcut nimic, ce garanţii prezintă că în viitorul mandat, în prag de pensionare, va fi capabil să facă ceva?

Îi aştept la rând şi pe necuvântătorii din mandatul care se încheie în scurt timp. Social-democratul Eugen Bejinariu este sublim dar lipseşte cu desăvârşire de ani de zile, el considerându-se mai mult bucureştean decât sucevean. Gabriel Gospodaru, de la PDL, îşi plimbă dinţii de colo până colo, dar are marea şansă de a candida împotriva unor necunoscuţi, în timp ce Eugen Uricec, fost PD, fost PDL, actual PSD, nu ştie nici el pentru cine votează.

A, să nu-l uit pe Orest Onofrei, omul în poză de sărac, multimilionar în euro în viaţa de zi cu zi şi care în afara cuvântului „lemn” nu mai ştie altceva.

Lista e încă lungă şi îmi rezerv dreptul de a reveni, poate chiar detaliat despre fiecare caz în parte.