În Caucaz, pe Elbrus

Înălţimile munţilor au reprezentat dintotodeauna un vis pentru oameni. Printre ei se numără şi suceveanul Ovidiu Jelea. Absolvant al Liceului cu Program Sportiv Suceava şi Facultatii de Educatie Fizica si Sport  de la Suceava, Ovidiu Jelea este acum legitimat la clubul Dinamo şi în afara faptului că s-a îndrăgostit de karate, sport pe care-l practică de ani buni, mai are şi o altă pasiune: muntele.

În Bucureşti şi-a deschis un club de karate, numit Sagitarius, dar în timpul liber preferă să escaladeze înălţimile. Adrian Popovici, profesor de istorie şi coleg al meu în presa suceveană, a reuşit să discute cu el despre ultima aventură. Una de 13.000 de km, încununată cu atingerea Vârfului Elbrus, din Caucaz.

În anul 2009, a demartat un amplu proiect de alpinism, intitulat “Şapte Magnifici”, care presupune cucerirea a şapte vârfuri montane : Mont Blanc, Elbrus, Mc Kinley, Nuptse, Lhotse, Everest şi râvnitul K2.
Anul trecut, Ovidiu a cucerit vârful Mont Blanc (4.810m), în urma unei ascensiuni de iarnă, care este considerată mult mai dificilă decât una de vară. El a ales această variantă, pentru a se pregăti pentru munţii extrem de greu de escaladat din Himalaya, care fac parte din proiectul lui. Echipa pe care a condus-o i-a mai cuprins pe Cristian Raţă şi Nicoleta Luca.

Anul acesta, pe 10 ianuarie, deci tot într-o ascensiune de iarnă, Ovidiu a ajuns pe al doilea Magnific din cei şapte : vârful Elbrus (5.642m) din Munţii Caucaz. Nu a fost însă o ascensiune obişnuită. Ovidiu a planificat o expediţie prin 15 ţări din Europa, care a atins Cercul Polar de Nord şi care a avut ca destinaţie finală Caucazul. Traseul a fost: Bucureşti-Viena-Graz-Salzburg-Munchen-Stuttgart-Strassbourg-Luxembourg-Bruxelles-Rotterdam-Amsterdam-Hamburg-Coppenhaga-Oslo-Stockholm-Rovaniemi-Helsinki-Sankt Petersburg-Moscova-Elbrus-Odessa-Suceava. Echipa a fost formată din suceveanul Cristian Raţă, alături de care Ovidiu a escaladat Elbrusul, Daniela Popa, arhitect din Bucureşti şi Dana Vlăscianu, fotomodel. Expediţia în sine a a fost o adevarată aventură, cei patru folosind în cea mai mare parte echipamentul montan pentru a pregăti hrana şi a dormi. Singurele zile în care au apelat la cazare au fost cele cinci în care băieţii au escaladat Elbrusul iar fetele i-au aşteptat în staţiunea Azău din Rusia.

Nci ascensiunea muntelui nu a fost lipsită de peripeţii, la întoarcere, chiar înainte de a ajunge la ultima tabără, Cristian Raţă a căzut într-o crevasă, dar evenimentul s-a finalizat cu bine, cei doi fiind legaţi între ei cu o coardă de alpinism.
„Timp de o lună, am parcurs mai bine de 12.000 de km. Patru oameni într-o maşină de 20 de ani (notă – autorul acestui material a mers în repetate rânduri cu această maşină acum zece ani). Scuze, nu maşina ci legenda. Am dormit la cort în păduri şi am mâncat conserve încălzite la „primus” în zăpadă. Asta poate suna dur, dar a fost o parte în această expediţie care ne va face pe toţi să devenim nostalgici de fiecare dată când deschidem un pateu. Am surprins atmosfera de sărbători cu luminile şi veselia ţărilor din Europa de Vest, cu magia liniştitoare a celor din Nord şi grandoarea Marii Rusii. Crăciunul calendaristic ne-a prins la Amsterdam, iar Revelionul la Sankt Petersburg dar, în realitate, pentru fiecare dintre noi a fost un Crăciun şi un Revelion în câte o zi din cele 30 ale expediţiei. De fiecare dată altul. Nu apucam să fim vrajiţi de atmosfera dintr-un loc, pentru că alte lumini şi altă muzică ne invadau simţurile. Am atins Cercul Polar în oraselul Rovaniemi (Finlanda, n.a.), sediul „oficial” al lui Moş Crăciun, şi am călătorit cu gândul pe urmele exploratorilor care au ajuns prima dată la Polul Nord când am urcat la bordul navei Fram de la muzeul din Oslo. Am făcut o incursiune tehnologică în trecut şi am văzut replica legendei în care am călătorit expusă la fascinantul muzeu BMW din Munchen. Am gustat din dulciurile Sacher şi am completat meniul de conserve la restaurantul Grinzig din Viena, am sărbătorit cu vin Chardonay în Salzburg şi am încheiat toastând cu vodka alături de echipa Salvamontului din Caucaz. Apoi a urmat Elbrusul, rece, brutal, maiestuos, magnific. Fiecare secundă din aceste treizeci de zile a fost nouă.Cred ca asta este esenţa aventurii”, a mărturisit Ovidiu Jelea.

El i-a povestit lui Adrian Popovici şi ce necesită o astfel de aventură: „E vorba de multă documentare şi pregatire, dar anul acesta pot spune că au fost două victorii, una obţinută atunci cand ne-am întors cu bine din expediţie şi prima, care pentru mine este la fel de importantă şi pe care am obţinut-o la Bucureşti, înainte de plecare şi care a constat în formarea echipei.
De data aceasta nu am fost singur, iar acest lucru a contribuit fantastic la succesul expediţiei. Am avut alături cei mai puternici parteneri pe fiecare segment. BMW Automobile Bavaria- reprezentant Ruxandra Gurăroşie – a pregatit legenda pentru expediţie. Bridgestone Romania-reprezentant Alin Vincze – a încălţat legenda cu anvelopele care au făcut faţă cu brio celor mai grele condiţii de iarnă, inclusiv drumurilor „bombardate” din Estul Europei. Nikon – reprezentant Vera Ularu- ne-a pus la dispoziţie cel mai performant echipament foto, care a permis realizarea fotografiilor ce vor sta la baza expoziţiilor organizate după expediţie. Magazinul Himalaya -reprezentat de exploratorul David Neacşu – a pus la dispoziţie echipamentul de alpinism fără de care ascensiunea ar fi fost imposibilă. Mandy Company – reprezentant Anamaria Velicu – ne-a hranit timp de treizeci de zile, conservele lor fiind şi moneda de plată a „şpăgii” pentru miliţia rusă în ultimele zile. Redis Nutritie – reprezentant Cristian Dulgheru, partener de la început al proiectului, a pus la dispoziţie suplimentele nutritive care au stat la baza pregătirii de expediţie şi principalul furnizor de energie în ascensiune. Regata Print-reprezentant Bogdan Ciurdia- a asigurat suportul publicitar al expediţiei. Roof Rack Land – reprezentant Cristian Gheorghiu – a echipat maşina cu sistemul de portbagaj suplimentar. Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti -reprezentanţi Radu Anghel Vasilescu şi Tita Vasile – pun la dispoziţie logistica şi spaţiul necesar organizării expoziţiilor foto şi conferintelor de dupa expeditie. Colantare!
Aceasta este echipa mea,o echipa destinata succesului. Iar aceasta victorie este a întregii echipe”.

Ovidiu Jelea a explicat şi care-i sunt planurile de viitor: “Iau globul pământesc, o cafea şi o cariocă. Fac un punct pe glob acolo unde sunt şi altul unde vreau să merg. Dacă destinaţia este în vest, excursia va porni spre est. Cea mai rapidă cale şi cea mai uşoară sunt excluse. Avionul este exclus. Aventura şi explorarea de locuri în care nu am fost sunt criteriile esenţiale. Urmează, conform proiectului, Mc Kinley, în Alaska. Ca de fiecare dată, o voi lua pe cealaltă parte. Voi traversa Europa cu legenda, apoi o voi îmbarca pe un bac pentru a traversa Atlanticul, voi strabate de la est la nord-vest America, apoi voi goni pe nesfârşitele întinderi albe ale autostrăzii din Alaska spre Mc Kinley. Pentru că avionul este exclus, voi trage timp de o săptămână o sanie cu echipament prin sălbăticia pădurilor din Alaska spre poalele muntelui Mc Kinley, pe care îl voi escalada iarna. Va fi o premieră românească, Mc Kinley fiind unul din cei mai dificili munţi de escaladat pe timp de iarnă. Cele mai scăzute temperaturi, cele mai mari diferenţe de temperatură, cea mai instabilă vreme, cea mai lungă distanţă de urcat de la bază până la vârf, mai mare ca a Everestului (5.500 m faţă de 3.700 m). Voi pleca pe 28 noiembrie 2010, iar pe 1 februarie 2011 voi fi în faţa globului pământesc cu o cafea într-o mână şi o cariocă în cealaltă.”