Vânturile de pe Rarău

Rarăul este fascinant în orice anotimp al anului, fie că soarele de vară arde dogoritor, iar ploaia poate veni oricând, fie că zăpada ajunge la 2 metri și accesul este foarte dificil.

Este un punct comun în toate aceste extreme: vânturile. Rar mi-a fost dat să ajung în Rarău, în special pe Popii Rarăului, și să nu am parte de reprize intense de vânt.

S-a întâmplat și ieri, în penultima zi din 2015, când mi-am dorit să-mi iau rămas bun pentru anul în curs de la un munte care are propriile reguli, locuri aparte și oameni pe care își dorești să-i revezi.

A profitat de faptul că zăpada era aproape nesemnificativă și am dorit să văd munca oamenilor de la Direcția Silvică și de la Primăria Câmpulung Moldovenesc, care au amenajat Moara Dracului, astfel încât să se poată traversa în condiții de siguranță, chiar și pentru cei mai puțini pregătiți. Sistemul de punți arată bine, iar în plus a fost amenajat și un loc de popas, unde îți poți trage sufletul la plecarea sau revenirea de pe traseu, inclusiv cu pubele pentru gunoi.

Traseul clasic spre vârf a fost fără probleme, dar primele semne că vremea de sus nu seamănă deloc cu cea de jos au apărut după vreo oră de mers. Vârful Rarău nu se vedea din ceață, iar imediat ce am părăsit pădurea vântul și-a făcut simțită prezența. Sus, la un ceai la Mao, spiritul nestins al Rarăului, am aflat că temperatura era de -14 grade Celsius, iar dacă mai punem la calcul și vântul, se resimțeau undeva spre -20 de grade Celsius.

O temperatură și o vreme doar pentru cei care iubesc muntele și capriciile acestuia, așa că cele -9 grade Celsius de la revenirea în Moara Dracului, și fără pic de vânt, mi s-a părut primăvară curată.

Trebuie să-i mulțumesc lui Mao pentru ceaiul din cele 99 de plante despre care știu toși cei care-l vizitează, dar și lui Voicu Raia, șeful Salvamont Suceava, cu care am colaborat foarte bine.

Iar ca imagine de final de an, mi-a rămas în minte Rarăul învăluit într-o aură misterioasă, acel ceva care te atrage din nou și din nou către el, cu o forță care nu se poate explica, ci doar simți.