E linişte la mare. La 6 dimineaţa.

Recunosc că marea nu este printre locurile mele favorite. Mă oboseşte gălăgia şi mitocănia. Prostul gust şi nesimţirea. Am descoperit însă un farmec aparte la malul mării. Cel de la 6 dimineaţa.

Ideea de a ne trezi dis-de-dimineaţă i-a aparţinut lui Cornel, un prieten de-al meu. Avocat în timpul liber, pescar de serviciu. Zis şi făcut. La 6 şi un pic ne-am prezentat pe plajă. Noi, pescăruşii şi câţiva ameţiţi care alergau. Chipurile pentru aerosoli. Ca să fiu drept, Cornel era deja pe plajă când am ajuns eu. Căuta scoici, pentru a pescui.

L-am întrebat, de curiozitate, dacă a prins până acum vreun peşte. Răspunsul a venit prompt. Nu, dar cu primul mă pozez.

Nu mă bazez eu pe îndemânarea lui pentru o masă pescărească, aşa că gândul meu pleacă spre Cherhanaua 23, locul unde aseară am mâncat un borş de crap şi câteva hamsii. Udate cu vin, bineînţeles. Un vin alb demisesc, care a mers ca uns după festinul pescăresc. Până la locul faptei e un drum de ţară de parcurs, aproape de Olimp, dar peisajul aproape selenar nu trebuie să vă sperie. Acolo, în câmp, o să găsiţi o adevărată oază. Şi crede-mă, face toţi banii.

M-au furat gândurile şi am deviat. Revin la Cornel. Am mers pe stânci să-l văd cum dă la peşte. Am rezistat doar câteva minute. Era deja prea mult pentru mine. Dar pescuitul are farmecul său, iar pasionaţii acestui sport pot confirma.

Am revenit pe plajă. E o linişte parcă nefirească, spartă când şi când de câte un pescăruş vorbăreţ sau câte un val mai nebun. Din difuzoare se aude muzică. Nu e dată la maxim ca în timpul zilei. Se aude atât cât trebuie pentru a nu deranja natura. Tom Jones cântă Dumnezeieşte, iar Vaya Con Dyos gâdilă plăcut auzul. Despre soare ce să vă zic. Nu arde şi se aruncă leneş în apa liniştită a mării. E superb.

E cea mai frumoasă zi la mare. Dar să nu anticipez. În curând începe nebunia. Până atunci mai am doar puţine momente de bucurie. Şi linişte.  

Mă duc să văd ce face Cornel, poate îi aduc noroc.