Shares

A trecut ceva timp de când am urcat în Călimani, la „12 apostoli”, dar amintirile sunt la fel de vii şi după câteva luni. Este un traseu care pe timp de vară merită tot efortul, priveliştea care se deschide de sus, de undeva de la numai 1.600 de metri fiind de vis.La „12 apostoli” se poate urca pe mai multe trasee, dar noi, vreo 15 oameni, inclusiv copii de 6 ani, am ales varianta din Gura Haitii. E un drum care merge când lin, şi-ţi dă răgazul să admiri peisajul care se deschide tot mai larg, când cu zone pe care trebuie să le iei în piept pentru a le birui. Poteca te obligă să mai sari uneori şi ceva garduri ale proprietarilor de fâneţe, te aruncă prin pădurea umbroasă, pentru ca apoi să şerpuiască prin jnepeniş înainte de a-ţi deschide în faţa ochilor măreţia unor pietre de o splendoare aparte.

Nu trebuie să rataţi nici florile, iar pentru a prinde crinul de munte înflorit, ceea ce eu nu am avut ocazia, pentru că am ajuns cu câteva săptămâni mai devreme, merită şi jumătate de zi de efort, nu doar cele câteva ore cât durează drumul din Gura Haitii până la destinaţie.

Pajiştea care este ultima frontieră până la destinaţie locul de unde poţi vedea în toate cele patru zări, copleşiţi de splendoarea celor „12 apostoli” care tronează maiestoşi peste întreaga zonă.

După căţărările pe stânci, fotografiiile de rigoare şi momentele de contemplare, o pauză este binevenită. Şi ce poate fi mai bun decât un „frijoles blancos conenebutidos” (iertată-mi fie spaniola de baltă), pe româneşte o fasole albă cu cârnaţi din conservele cumpărate dintr-un supermarket din Suceava şi cărate până sus în vârf de munte.

Superbele peisaje nu-ţi lasă prea mult pentru fasole, aşa că înainte de plecarea spre tabăra de bază mai admir o dată, şi încă o dată ceea ce natura a modelat într-un mod unic. Şi pentru că este atât de frumos, mi-am promis că voi mai reveni. Poate că fotografiile vă vor convinge şi pe voi că merită să faceţi un mic efort pentru a admira de aproape un peisaj de vis. Călătorie plăcută.