Ghilcoş, locul de unde Lacul Roşu se deschide în toată splendoarea sa
Lacul Roşu înseamnă nu doar acea apă pe care turiştii o admiră cu ale sale resturi de copaci iţindu-se din străfunduri.
E un mister care vine de zeci şi zeci de ani, un farmec pe care nimeni nu-l poate descrie fără teama de a greşi.
Dar, Lacul Roşu nu poate fi perceput fără a fi văzut de sus. Piatra Ghilcoş este locul de unde măreţia Lacului Roşu se vede cu adevărat.
Pentru a ajunge la acest punct de belvedere există două trasee: unul cu triunghi roşu care pleacă din centrul staţiunii, din apropierea unui supermarket, iar al doilea cu cerc albastru din zona parcării de la debarcader.
Am ales pentru urcare varianta a doua, iar marcajul şi indicatoarele au lăsat de dorit în partea de început, astfel încât am fost nevoiţi să întrebăm vreo doi localnici până ne-am dumirit ce drum avem de urmat.
După un drum deloc spectaculos prin pădure, traseul intră într-o pajişte superbă, de unse văd stâncile munţilor care împrejmuiesc Lacul Roşu. Fragii ne-au fost călăuze pe o mare parte din traseu, unul pe care nu am întâlnit ţipenie de om, semn că grătarele şi berea de la debarcader sunt cu mult mai căutate.
Drumul a continuat apoi în urcare ceva mai abruptă, cu o scurtă porţiune inclusiv cu lanţuri, iar mai apoi în ritm lejer pe platoul de pe Piatra Ghilcoş. Aici se ajunge aproape direct din pădure, iar peisajul care se deschide îţi taie pur şi simplu răsuflarea.
Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie imaginile de vis, de la numai 400 de metri mai sus faţă de locul de plecare. Cele 60 de minute petrecute acolo au părut prea scurte, dar cum orice lucru frumos are un final am plecat spre destinaţie şi am ales celălalt traseu, triunghi roşu.
Faţă de prima variantă, care ne-a luat pentru urcare în mod lejer circa 1 oră şi 45 de minute, drumul de întoarcere s-a dovedit mult mai simplu, de numai 45 de minute.
Am putut admira „un uriaş cu fruntea-n soare”. Da, Ceahlăul se vedea extrem de impunător, aşa cum îl ştiu toţi cei care l-au vizitat măcar o dată-n viaţă.
Pentru o privelişte a Lacului Roşu, una parţială ce-i drept, se poate opta şi pentru o ascensiune pe Suhardul Mic. Este traseul triunghi albastru care durează circa 1 oră şi 15 minute în ascensiune şi 40-45 minute pe partea de coborâre.
Este un traseu mult mai popular, pe care veţi întâlni zeci de turişti în zilele de sâmbătă şi duminică şi accesibil pentru aproape toată lumea.
Oricare dintre cele două trasee le veţi alege, veţi fi mult mai câştigaţi decât dacă veţi pierde vremea în zona debarcaderului şi a teraselor de acolo. Garantez pentru asta.
