La 12 Apostoli, în ultima zi de vară a anului
De vreo două zile ploaia şi frigul ne-au învăluit aşa cum se întâmplă de obicei în acest anotimp.
Totuşi, duminică eu cred că a fost o zi de vară. S-a simţit asta şi pe munte. În masivul Călimani mă aşteptam să găsesc măcar ceva urme de ploaie, dacă nu vreo aversă mai serioasă. Aşa încât, m-am echipat corespunzător, pregătit pentru a întâmpina ce e mai rău.
Soarta mi-a jucat un renghi frumos însă, iar în loc de ploaie am avut parte de o vreme foarte frumoasă, cu temperaturi de vreo 22 de grade şi nori pe ici pe colo. Pentru mine şi pentru partenerul meu de drum a fost ultima zi de vară a anului, una în care nici măcar vântul nu s-a gândit să ne supere.
Drumul spre 12 Apostoli pleacă de la circa un kilometru de Gura Haitii şi este foarte bine marcat, existând, de asemenea şi suficient de multe informaţii nu doar despre traseu, ci şi despre întreaga zonă, inclusiv despre floră şi faună.
După ce traversezi două punţi peste apele care vin din inima Călimanilor, traseul continuă pe o curbă de nivel de la înălţimea căreia se vede cursul unui pârâiaş, dar şi nişte defrişări masive. Sincer să fiu, nu mi-am dat seama dacă au fost doborâturi din cauza vântului sau doar mâna unor nenorociţi cărora nu le pasă de nimic.
Traseul trece pe lângă două stâne care în curând vor fi doar simple adăposturi pentru turiştii care se vor aventura pe munte în perioade mai puţin prielnice. De aici se văd însă vârfurile Călimanilor, iar o pauză este binemeritată înainte de a începe urcuşul pieptiş către destinaţia finală.
Pajiştile încă verzi rămân încet-încet în urmă, iar în faţa se deschide pădurea prin care trebuie să treci musai de vrei să ajungi la 12 Apostoli.
Pentru cei care nu au mai fost pe acest traseu, la ieşirea din pădure drumul continuă prin jnepeniş, iar imediat se deschide în faţa platoul care te conduce spre figurile cioplite în piatră de vânturile şi ploile care le-au biciuit mii de ani.
E un spectacol unic în munţii din zona noastră, unul care merită văzut. Stâncile numite simbolic 12 Apostoli îţi pun imaginaţia la încercare, dar cei care au configurat traseul şi au realizat marcajul au dat câteva indicii: „Mareşalul” sau „Bătrânul”.
Cât despre traseu acesta este unul de dificultate medie, cu vreo 2 ore şi jumătate de urcare şi aproximativ 2 ore la coborâre.
Iar turiştii sunt puţini pe acest traseu, unul foarte frumos de altfel. La urcare am întâlnit trei persoane, care cel mai probabil au campat peste noapte în vârf, iar la coborâre au fost şase turişti.
Slavă domnului că nu s-a gândit careva să asfalteze drumul, că altfel aveam în loc de splendoare şi linişte o căruţă de manelişti şi o gălăgie insuportabilă.
