La Crucea Talienilor
Spre ruşinea mea, chiar dacă la e numai vreo 50 de km de Suceava, drumul spre Crucea Talienilor mi-a fost străin. Până duminică, zi în care l-am descoperit din şaua bicicletei.
Iar pentru cei care nu au ajuns încă acolo, recomandarea mea este să nu rataţi acest traseu. Am lăsat maşina în apropierea pârtiei de schi din Mălini, iar de acolo am plecat pe Drumul Talienilor, iar distanţa este undeva sub 20 km.
În această perioadă a anului, verdele crud se combină nu doar cu verdele rămas de peste iarnă ci şi cu multe culori ale florilor de sezon. Pe traseu veţi găsi multe peisaje care vă vor tăia respiraţia.
Drumul spre vârf merge pe un drum pietruit, şi nu aveţi nici o şansă de a-l rata pentru că este marcat pentru biciclişti.
Despre acest drum există şi un istoric şi este legat de familia regală a României, care avea domenii în această parte de ţară. Drumul a fost construit de meşteri pietrari italieni, de aici şi denumirea „Drumul Talienilor”, iar seriozitatea cu care s-a lucrat se vede şi acum, la mai bine de 100 de ani de la finalizarea şi darea în folosinţă.
Tot aici sunt şi urme ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Un monument dedicat ostaşilor români care şi-au dat viaţa în ultima conflagraţie mondială, în perioada 24-28 august 1944 a fost ridicat în 1964 şi refăcut în urmă cu 5 ani.
Pe traseu, am avut şi o strângere de inimă. Este legată de hectare, foarte multe hectare de pădure, care au dispărut pur şi simplu. Căzute cel mai probabil sub lanţul drujbelor, zone întinse sunt sterpe, iar pe altele se vede cum au crescut arbori în ultimii 10-15 ani. Din păcate, ăştia suntem noi.
Bicicliştii care nu au fost pe Drumul Talienilor trebuie să ştie că până în vârf vor avea parte de o urcare constantă, nu dintre cele mai dificile, dar mereu în urcare, iar pe traseu se găsesc şi surse de apă.
În fine, odată ajunşi în vârf veţi vedea Crucea Talienilor, un monument ridicat de meşterii italieni care au edificat drumul acum un secol şi ceva. Nici acesta nu s-a păstrat în starea originală, fiind distrus parţial de germani în acel august fierbinte din 1944. A fost refăcut între timp şi este o mărturie a sacrificiului unor oameni.
De sus puteţi admira peisajele, iar dacă timpul vă permite puteţi coborî în Borca pentru a vă delecta privirea cu valea Bistriţei. Timpul nostru ne-a spus altceva şi am revenit în Mălini încărcaţi de energia acelor locuri.
