România, de la brânză de oaie, la pensionare topless, văzută de Cristina

Am început să ne facem planurile de călătorie, să căutăm destinaţii turistice, cam cu trei-patru luni înainte de concediu. Prima noastră opţiune a fost Grecia, apoi ne-am oprit la Spania dar, în final, am ales un circuit prin ţară: Valea Prahovei, Curtea de Argeş, Valea Oltului, Saturn.

La mijlocul lunii iunie, dis-de-dimineaţă, ne-am urcat în maşină şi am pornit spre primul punct prevăzut în traseu: Braşov. După un drum relativ uşor, cu multiple pauze de cafea, la prânz am ajuns la poalele Tâmpei. Jumătate de oră ne-am învârtit pe străzi cu sens unic până am găsit un loc de parcare. Am coborât în centrul Braşovului şi ne-am îndreptat spre Biserica Neagră (foto 1). Obiectivul turistic, denumit  în germană Die Schwarze Kirche, datează din secolul XIV şi este o bijuterie arhitecturală, realizată în stil gotic. În clopotniţă se găseşte un clopot din bronz care cântăreşte 6 tone, iar colecţia de covoare orientale a Bisericii Negre este cea mai bogată de acest tip din România.

În Braşov întâlneşti şi astăzi clădiri care datează de secole. Construcţiile au un singur etaj, iar  pereţii sunt simpli, lipsiţi de ornamente.

Dacă Braşovul ne-a încântat, Poiana Braşov ne-a dezamăgit. Mizeria şi serviciile proaste ne-au determinat să ne schimbam planurile şi să plecăm spre Bran.

O noapte la Bran

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns la Bran a fost acela de a căuta o pensiune unde să ne cazăm. Am fost plăcut surprinşi să constatăm că în ultimii ani s-au construit foarte multe şi oferta este variată. Am ales Pensiunea Tanita, o locaţie de trei stele, extrem de elegantă, cu un tarif destul de redus: 100 de lei camera. Castelul Bran, situat între Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, Cetatea Râşnovului (unde, cu ajutorul imaginaţiei puteai uşor să te întorci în timp şi să-ţi închipui că eşti prin anii 1300, în cetatea care a fost şi va rămâne cea mai mare din sud şi sud-estul Transilvaniei), precum şi peisajul de vis (foto 2) ne-au oferit ingredientele necesare unui popas reuşit.

Spre Curtea de Argeş

Porniţi din nou la drum, ne-am îndreptat spre Curtea de Argeş, prin  Culoarul Rucăr-Bran. Un peisaj superb şi pitoresc. Din loc în loc, erau expuse spre vânzare caşul de vacă afumat şi brânza de oaie în coajă de brad, produse alimentare unice în ţară, comercializate într-un spaţiu în care parcă timpul a stat. Veniţi dintr-un oraş foarte aglomerat, zgomotos şi plin de praf, această oază de linişte şi explozia de vegetaţie, precum şi calmul şi bunul-simţ al localnicilor, ne-au convins de faptul că atunci când am stabilit traseul am făcut o alegere bună, chiar dacă drumurile din judeţul Argeş nu se compară cu cele din Braşov fiind foarte deteriorate.

Ajunşi la Curtea de Argeş am rămas impresionaţi când, la capătul unui bulevard cu tei bătrâni de sute de ani, am dat de Mănăstirea Curtea de Argeş (foto 3), considerată important loc de pelerinaj şi rugăciune din judeţul Argeş. Ctitorită în timpul domniei lui Neagoe Basarab şi subiect al legendei româneşti „Meşterului Manole”, mănăstirea are în interior o pictură murală deosebită, precum şi grupul celor 12 coloane reprezentând pe cei 12 Apostoli.

Valea Oltului

Pe Valea Oltului nu s-au schimbat prea multe. La Călimăneşti găseşti aceleaşi clădiri lăsate aproape în paragină, de parcă ar fi nelocuite. În Căciulata lucrurile au evoluat şi turismul este în plină dezvoltare. Pensiunile sunt numeroase, iar preţurile de cazare sunt accesibile oricărui buzunar. Aici poţi găsi o cameră, într-o pensiune de trei stele, cu preţuri cuprinse între 80 şi 120 de lei. Mănăstirea Cozia, aflată chiar pe malul Oltului, apele minerale şi peisajul extraordinar fac din Valea Oltului (foto 4) un veritabil punct turistic.

După munte, Marea Neagră

După ce am parcurs mulţi kilometri pe munte, unde curbele deosebit de periculoase erau la tot pasul, am trecut pe A1 Piteşti-Bucureşti, apoi pe A2 (Autostrada Soarelui) şi, în final, am ajuns la Saturn.

Nu mai fusesem în această staţiune şi aveam rezervare la Camping MHT. Am fost plăcut surprinşi de curăţenia din camping, de muzica bună de la terasa acestuia şi de spectacolele de karaoke ţinute aici.

Ne-am bucurat că nu am fost agasaţi auditiv de manele, însă am fost deranjaţi vizual de imaginea nenumăratelor pensionare care veniseră în staţiune la tratament şi făceau topless. Cu nepoţii lângă ele.

Per ansamblu a fost un concediu reuşit şi suntem mulţumiţi că am ales să vedem locuri din ţară şi nu din străinătate.