Ajutor de pescar în Delta Dunării
Delta Dunării este o destinaţie la care mulţi visează, alţii ajung o dată în viaţă, iar pescarii nu ratează nici un moment pentru o partidă în apele fluviului.
Recunosc, în Deltă am mai fost acum vreo 10 ani, la Sulina, dar în calitate de turist. De data asta am mers pe braţul Sf. Gheorghe şi am avut rolul de ajutor de pescar. Poate vi se pare că aşa ceva nu există, dar eu aşa am simţit.
Locul de campare, şi da, am spus corect, pentru că eu am stat în cort, a fost la Mahmudia, un sat cândva pescăresc, dar care între timp tinde să devină turistic.
Marcone, pescarul serios şi adevărat, a stat la maşină, la doi paşi de mine, şi pot spune că este chiar pasionat de ceea ce face, iar pe deasupra mai prinde şi peşte.
Prima zi a fost nefastă pentru pescuit, iar cele şapte lansete aruncate în Dunăre nu s-au mişcat deloc. Eu am prins vreo 60 de pagini din Saga Romanovilor, dar şi momente de linişte, asta pentru că era zi de luni şi pescarii lipseau aproape cu desăvârşire.
A doua zi avea să debuteze cum se poate mai bine pentru Marcone. Una din lansete aproape dispăruse din zonă şi se vedea aproape de apă. Semn bun, zice prietenul meu. Înseamnă că peste noapte a tras.
Şi cum peştele obosise de atâta plimbat prin Dunăre cu speranţa că va scăpa de cârlig, aducerea sa la mal s-a dovedit o simplă formalitate. Şi pentru că nu era nici ţipenie de om prin jur, ceilalţi doi suceveni cu care am venit încă dormeau, am devenit ajutor de pescar. Adică am ţinut lanseta, iar Marcone a coborât în Dunăre pentru a lua peştele. Iniţial, a crezut că este un crap de 4-5 kg, dar în final s-a dovedit o namilă de vreo 10 kg.
Următoarea zi am ajuns în interiorul Deltei, îmbrăcat cum se cuvine pentru că dimineaţa era destul de răcoroasă pe apă. Cormorani, pelicani şi alte păsări care populează Delta puteau fi văzuţi la lumina roşiatică a unui soare care anunţa o zi frumoasă.
A fost trecerea de la crap la ştiucă şi biban, iar recolta nu a fost spectaculoasă, dar experienţa a fost unică, mai ales că l-am avut alături pe nea Gigi, un localnic din Mahmudia care mi-a povestit multe lucruri despre zonă, despre cum a fost sistematizat braţul Sf. Gheorghe, despre cum tăiau deţinuţii stuful pe timp de iarnă, dar şi despre invazia căpătuiţilor din zilele noastre care a dus la „sechestrarea” unei mari părţi din terenuri.
Ziua de dinaintea plecării mi-a hărăzit o întâmplare pescărească. Marcone era plecat să socializeze, iar eu stăteam liniştit şi mă uitam după cai verzi pe pereţi. La un moment dat trece o maşină, iar şoferul mă claxonează şi îmi arată că vârful unei lansete se îndoaie serios. Îl strig pe Marcone, iar până să apară el trag cu nădejde şi încep să mulinez.
Cum nu am talente de pescar am avut impresia că peştele s-a tot dus. Minune însă. Peştele era în cârlig şi avea vreo 2,5 kg. Şi uite aşa mi-am făcut pocinogul de pescar.
Şi am venit acasă şi cu ceva peşte. Staţi, nu vă înghesuiţi cu laudele. L-am cumpărat de la cherhana. Morala: mergeţi şi vizitaţi Delta Dunării, fie că sunteţi pescari, fie că nu.
