Baba Dochia, la ea acasă

Iarna este pe final, sau cel puţin aşa ne dă senzaţia. Această dezmorţire se simte şi la munte, acolo unde stratul de zăpadă este substanţial.

Chiar dacă am mai urcat pe Ceahlău, mi-am propus şi anul acesta să recidivez. Iar în final am şi reuşit şi nu am nici o urmă de regret pentru alegerea făcută.

După aproape două săptămâni pigmentate cu reprize de viscol şi/sau de ger, masivul Ceahlău s-a îmbrăcat într-o mantie albă. Poate că acesta e felul muntelui de a-şi lua adio de la anotimpul friguros, pregătindu-l pe cel cu verdeaţă.

Totuşi, să nu ne lăsăm amăgiţi de aceste prime zile mai frumoase. Baba Dochia, că tot e la ea acasă, e capabilă să-şi scuture câteva cojoace.

Pe o potecă făcută de alţi temerari, cărora le mulţumim, am pornit urcuşul spre vârf. De dimineaţă zăpada era încă îngheţată, dar acest lucru nu avea să dureze prea mult, aşa că la coborâre am găsit exact ceea ce ne aşteptam: o zăpadă spre topire, udă şi grea.

Până la drumul de întoarcere să mă concentrez pe urcare. În prima parte, până la cabana Fântânele, am întâlnit un singur personaj. Nu era turist, ci lucra la staţia meteo. Cu alte cuvinte, omul mergea la serviciu. El şi câinele lui.

Iar vremea care părea liniştită la plecarea din Durău a ţinut să ne joace un renghi. La câteva minute după intrarea în pădure vântul ne-a anunţat că ne va fi un partener de drum pe care nu-l vom putea ignora. Şi s-a ţinut de cuvânt.

Dar, trebuie văzută şi partea bună. Datorită vântului am avut parte de vizibilitate foarte bună. Iar acest lucru ne-a ajutat să ne bucurăm de priveliştile de basm.

Pentru cei care nu au mai fost de ceva vreme pe Ceahlău, autorităţile judeţene din Neamţ au demarat un proiect, care ar trebui finalizat în vara acestui an. Proiectul prevede construcţia de scări până pe vârful Toaca. Până în prezent, construcţia este finalizată undeva sub 50%, din estimările de la distanţă.

Cu un teren alunecos, am preferat drumul până la cabana Dochia, unde am făcut o pauză de jumătate de oră înaintea returului. Şi am pornit. Iar previziunile de la urcare s-au adeverit.

Zăpada s-a înmuiat şi a devenit alunecoasă, iar cu două căzături la activ, eu sunt vinovat pentru că mi-am ales prost încălţămintea, am biruit şi am ajuns la destinaţie.

Ca pronostic, dacă vremea va continua pe aceleaşi note, în perioada următoare va fi foarte dificil de urcat pe Ceahlău. Cu ceva perseverenţă, dacă veţi lua decizia de a ajunge sus, veţi reuşi.