Braşovul, prin ochii colegului Honey
Braşov… Oraşul de sub Tâmpa, precum i se spune. Un oraş deosebit, ce pare din alta lume. Anul acesta m-am hotărât sa-mi petrec o minivacanţă aici, dar şi în împrejurimile Braşovului.
Aşa că, pe la mijlocul lui august, împreună cu prietena mea, am pornit spre centrul ţării.
De cum am ajuns în Kronstadt (denumirea Braşovului în limba germană) am ieşit in Piaţa Sfatului, centrul oraşului medieval. Pregătirile pentru Cerbul de Aur, muncitorii, utilajele şi scena propriu zisă, au stricat puţin priveliştea. Dar, chiar şi aşa, atunci când eşti în Postăvarul te simţi în alta lume. Curăţenia şi civilizaţia care te înconjoară te fac să te duci cu gândul că ai păşit în altă ţară, cu mult mai civilizată ca a noastră, care-şi respectă tradiţiile şi turiştii. Clădirile cu arhitectură medievală, păstrate în cele mai bune condiţii, magazinele mici şi primitoare, terasele amplasate pe mijlocul pietonalei din Postăvarul (foto 1), toate, adunate, creează un spaţiu de basm în care, vrei sau nu, te destinzi, te simţi bine.
Biserica Neagră, clădire construită prin anul 1380 şi cu o veche istorie, domină, prin impozanţa ei, Piaţa Sfatului. Adăpostind o mare colecţie de covoare orientale, vechea biserica catolică reprezintă o adevărată atracţie turistică, atrăgând prin arhitectura gotică şi prin dimensiunile ei. Deşi iniţial se chema Biserica Sfânta Maria, acest lăcaş a primit numele de Biserica Neagră (foto 2) după ce a fost distrusă, în mare parte, de un incendiu prin anul 1689. Dacă ajungeţi în Braşov nu ezitaţi sa o vizitaţi.
Un sfat pentru cei care aleg sa viziteze centrul vechi cu maşina proprie… Încercaţi să găsiţi un loc de parcare lângă Centrul Sportiv “Ion Ţiriac”, situat în partea de sus a oraşului vechi, în Şchei. În centrul oraşului nu prea aveţi şanse să găsiţi un loc liber. Sau, cel mai simplu, folosiţi mijloacele de transport în comun. Dacă va plac plimbările vă sugerez să ieşiti din Postăvarul şi să vă lăsaţi paşii purtaţi pe uliţele înguste ce şerpuiesc printre clădirile încărcate de povara anilor ce-au trecut peste ele. Veţi descoperi şi Strada Sforii, cea mai îngustă stradă din Europa. Are 80 de metri lungime şi numai 1,30 metri lăţime, ea fiind construită pentru a uşura munca pompierilor din acea vreme.
Chiar dacă nu găsesc un hobby în plimbările făcute pe jos, nu am regretat absolut deloc orele petrecute pe strazile Kronstadtului. Ba, mai mult, în fiecare zi, cât am stat în Braşov, aveam acelaşi traseu. Lăsam maşina sus în Şchei şi ne plimbam până în Postăvarul, unde ne beam cafeluţa… După care o luam, la deal, pe alte alei, pentru a ne recupera maşina.
O alta atracţie este Tâmpa. De pe terasa amenajată acum câţiva ani aveţi o privelişte nemaipomenită asupra întregului oraş. Ca să ajungeţi pe Tâmpa, puteţi opta pentru telecabină (preţul este de 10 RON) sau, dacă sunteţi în putere, pe jos, pe un traseu montan lung de 2 kilometri şi ceva, ce durează o ora.
La poalele Tâmpei se afla zidul cetăţii medievale, zid ce înglobează şi două turnuri de veghe: Turnul Vânătorilor şi Turnul Lemnarilor. Intrarea în cele două turnuri este gratuită şi chiar merită vizitate.
În Poiana Braşov nu vă sugerez să mergeţi. Dacă nu vreţi să vă cazaţi acolo, nu prea aveţi ce face, Poiana fiind săracă în oferte de petrecere a timpului liber sau de distracţie. Singura atracţie, dac-o pot denumi aşa, e un hotel ce oferă, pe timp de noapte, o privelişte nemaipomenită. Având amenajat un lac în faţa lui şi fiind foarte bine luminat, hotelul, dar şi reflecţia lui din apă, oferă o imagine feerica (foto 4). In rest… Plictiseală mare.
În schimb, drumul spre Poiană e super, mai ales daca-l parcurgeţi noaptea. De-a lungul lui sunt amenajate trei parcări de unde se poate admira întreg oraşul. Pe timp de iarnă, sau noaptea, e locul în care marea majoritate a tinerilor şi turiştilor merg pentru a se relaxa, sau, de ce nu, pentru a găsi un colţ intim.
