Shares

Ziua României a fost un bun prilej pentru a mă reîntâlni cu muntele. Din păcate, nu am ajuns la Vatra Dornei pentru acţiunea anuală a celor de la Salvamont care arborează steagul tricolor pe patru dintre vârfurile din zonă.

În schimb, am mers pe Rarău, un loc ireal, dar care mi-a lăsat şi două pete de supărare. Traseul ales, prin Moara Dracului, nu este unul foarte dificil în sine, dar asta cu o singură condiţie: să nu fi plouat, iar iarna să nu fi venit dezgheţul.

exploatari nebune rarau1

Şi asta pentru că sălbaticii care exploatează şi taie pădurile au lăsat în urmă un dezastru greu de imaginat. TAF-urile au lăsat în urmă tranşee uriaşe, în care s-ar putea ascunde şi tancurile fără a fi văzute de inamic.

Ieri, de 1 Decembrie, era îngheţat, dar chiar şi aşa te minunai ce pot face oamenii, cum pot distruge mediul înconjurător pentru câţiva creiţari. Iar partenerul de drum mi-a povestit că a fost în vară, după o ploaie mai serioasă, iar drumul a fost un calvar.

exploatari nebune rarau2

Din păcate, exploatările forestiere haotice nu au fost singurul aspect negativ. Chiar pe traseul turistic, pe o distanţă de câteva sute de metri, se vedea cum un animal sălbatic, cel mai probabil vreo cervidă, a fost ucisă şi apoi târâtă în vale. A lăsat în urmă o dâră lungă de sânge şi cel mai probabil era pusă în saci de nylon pentru a putea fi transportată mai uşor. După ce că ne tăiem pădurile, mai ucidem şi animalele. Asta da naţie.

urme de singe de la braconat

În fine, cu acest gust amar, am continuat traseul, iar Rarăul s-a iţit în toată splendoarea sa. Încă era senin şi totul părea contrar previziunilor meteo care anunţau vânt destul de puternic şi posibile ninsori.

virful rarau vazut dinspre moara dracului

Iar cum muntele este schimbător, vremea bună nu a ţinut toată ziua. După încă o oră de mers, aproape de ieşirea din pădure, vântul şi-a anunţat prezenţa fără să mai bată la poartă.

Nori plumburii au umplut cerul, iar două lumi păreau că se luptă între ele pentru supremaţie. Iar lupta a durat vreo trei ore, cam cât ne-am mişcat pe creastă.

imagini ireale rarau

Acum vârful Rarău se putea vedea într-o lumină de basm, pentru ca numai după câteva minute să dispară într-o ceaţă densă şi grea.

senin si nori pe rarau

Totuşi, forţele întunericului au învins, iar plecarea de pe creastă spre traseul de întoarcere s-a făcut pe o vizibilitate destul de redusă, dar suficient de bună pentru a nu rata drumul.

virful rarau

Oricum, marcajele sunt foarte bune (felicitări Serviciului Salvamont Suceava pentru această muncă), iar şansele de a te rătăci sunt foarte mici, spre inexistente pentru cei care merg frecvent pe munte. Iar tot din cauza exploatărilor forestiere, o parte din vechiul traseu Moara Dracului – Rarău a fost deviat. Nu vă faceţi griji, totul e foarte vizibil.