Shares

Ultimul popas din vacanţa prin România a fost Sighişoara. Am mai fost în acest oraş-cetate, dar ora petrecută în acest an mi-a lăsat un gust amar. Sfatul meu, pentru toţi cei care doresc să viziteze Sighişoara, este să renunţe. Cel puţin anul acesta.

Din exterior, „burg-ul” pare aşa cum şi-l doreşte orice turist. În interior te întâmpină mult praf, gălăgie şi Dorel multiplicat de câteva ori.

muncitori sighisoara

În cetatea se execută lucrări de refacere a infrastructurii, iar totul se face în dulcele stil românesc. Adică azi se sapă un şanţ, pentru ca mâine să fie mutat cu jumătate de metru mai la dreapta, sau la stânga.

Tractoare, camionete şi muncitori se întretaie cu turişti veniţi din toate colţurile lumii (am văzut asiatici, portughezi şi germani în scurtul timp petrecut acolo) de nu-ţi mai dai seama dacă eşti într-o cunoscută reclamă la coniac ieftin sau eşti în viaţa de zi cu zi.

Norii de praf se ridică peste tot, iar a savura o cafea devine deja un act de ambiţie prostească. Nu se lucrează doar în anumite zone şi protejat, măcar pentru a nu speria turiştii care vin cu miile în zilele de vară, ci peste tot şi nicăieri.

turisti in sighisoara

În apropiere de casa unde a locuit Vlad Dracul este un şanţ la care lucrează trei de Dorel. Lucrează e un fel a spune. În timp ce unul dă la târnăcop, altul bea apă (şi e abia 10 dimineaţa), iar al treilea se uită plictisit spre hoardele de turişti. Scena se repetă cu fiecare Dorel în altă ipostază. Vorba românului: timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag.

Uliţele Sighişoarei sunt pline cu produse fără valoare. Mitul lui Dracula este exploatat din tot ce se poate, de la tricouri jerpelite până la halbe de bere sau sticle de vin. Evident, la preţuri de 2-3 ori mai mare decât ai putea cumpăra aceleaşi produse din oricare alt loc din România.

 

sighisoara se sus

Singurul lucru neatins, deocamdată, este turnul cu ceas. Dar şi aici, românii au scornit o minune. Taxa de fotografiat este de 30 de lei, iar cea de filmat de 40 de lei. Asta în afara biletului care costă 6 lei de persoană, sau jumătate pentru elevi şi studenţi.

Nu vă chinuiţi să plătiţi această taxă aberantă, pentru că mai nimeni nu stă să vă urmărească. Probabil e pusă pentru a scoate bani de la occidentali, deşi chiar şi dacă numai acesta ar fi motivul mi se pare total deplasată ideea. 

Peste tot norul de praf este şi o mică pată luminoasă: Primăria Sighişoara îşi cere scuze pentru disconfortul creat.

Concluzia: evitaţi cetatea Sighişoarei măcar până Dorel şi colegii lui reuşesc să finalizeze lucrările.