Shares

Dacă vă rătăciţi prin Italia şi aveţi drum prin apropiere de Rimini sau Ravenna merită să vizitaţi şi Mirabilandia. E un parc de distracţii, în care nu ai timp să te plictiseşti, iar preţul plătit face toţi banii.

Am fost la Mirabilandia într-o zi de duminică, alături de alte câteva mii de oameni. Deşi parcul de distracţii se deschide la ora 10.00, casele de bilete erau luate cu asalt cu jumătate de oră înainte. Preţul unui bilet pentru o zi, şi bonus intrare gratuită ziua următoare, este de 31 de euro pentru adulţi şi 25 de euro pentru copii. Poate părea scump, dar la un calcul ulterior mi-am dat seama că pentru fiecare nebunie pe care o experimentezi plăteşti cel mult 2 euro, în funcţie de aglomeraţie şi viteza cu care merge coada.

Mirabilandia, un fel de Disneyland italian, te trimite acasă obosit după o zi de alergătură prin imensul parc de distracţii din apropiere de Ravenna, dar cu zâmbetul pe buze, ceea ce face obligatorie prezenţa şi în ziua gratuită oferită de administratori. De la atracţii pentru copii mici şi până la senzaţii nerecomandate celor cu inima slabă, Mirabilandia este un univers magnific pentru oricine. Chiar dacă în parc predomină adolescenţii şi copiii, la fel de încântaţi am văzut şi oameni trecuţi bine de prima tinereţe. E un loc unde grijile de zi cu zi trec în plan secundar. În parc sunt mai multe circuite de mountain rouse, dar nu sunt accesibile pentru toată lumea.

Pentru cele mai periculoase este impusă limită de înălţime, „altezza” cum scrie la intrare alături de un metru care îţi arată că dacă nu depăşeşti 140 de cm nu ai ce căuta acolo. Nu-i nici un bai pentru că în tot parcul cred că sunt vreo 5 tipuri de mountain rouse, de la cele în care cobori direct în cap pe şinele înclinate la 90 de grade, până la cele ceva mai digerabile. O tură cu roata mare îţi oferă o imagine de ansamblu asupra întregului parc de distracţii din apropierea Mării Adriatice, iar Şcoala de Poliţie te introduce în lumea cascadoriilor şi trucajelor din filme.

Şcoala de Poliţie are reprezentanţii de trei ori pe zi, care durează aproximativ 45 de minute, iar în tribună pot intra 1.800 de spectatori simultan. Maşini care merg pe două roţi, explozii, împuşcături, motociclete zburătoare şi cascadori profesionişti sunt ingredientele unui show care nu trebuie ratat. Există şi distracţii ude la Mirabilandia.

„Rio Bravo” este un traseu din care ieşi un pic ud. Nu atât de mult cum se întâmplă la „Niagara”, o nebunie de traseu care te urcă la peste 50 de metri, zic eu, şi apoi îţi dă drumul în apă pe o pantă înclinată la vreo 45 de grade. Apa care se ridică la câţiva metri te stropeşte din abundenţă, iar ţipetele celor din jur ridică adrenalina la maxim. Există şi pelerine de protecţie, de fapt nişte saci de plastic care cu mâneci şi glugă, care costă 1,5 euro şi te protejează cât de cât de valul de apă aruncat în sus.

 Tot la capitolul apă mai sunt şi curse de piraţi în care ocupanţii bărcilor se împuşcă între ei. Ceva mai puţin „ude” sunt coborârile cu bărcile, pe trasee mai lungi sau mai scurte. Casa fantomelor te introduce într-o lume a morţilor şi disperării, în timp ce „Reset” configurează un New York după un război nimicitor, un exemplu despre cum ar putea ajunge lumea în viitor.

La Mirabilandia există şi un tren expres, care înconjoară parcul de distracţii şi îţi oferă o altfel de perspectivă în afară de cea aeriană, din roată. Nu totul este gratis, impropriu spus, la liber în preţul plătit la intrare. Există şi tot felul de maşinuţe sau jocuri unde trebuie să plăteşti 1-2 euro pentru a avea acces. Mai există şi Mirabilandia Beach, unde se plăteşte un bilet separat. Concluzia mea este că ajungeţi la Adriatica, trebuie neapărat să treceţi şi pe la Mirabilandia.