Pietrele Muierii, locul de unde poţi pluti peste pădure

Sunt locuri în judeţ mai puţin cunoscute faţă de Rarău sau Giumalău, dar care au un farmec aparte.

 

În plus, nici nu sunt prea departe, iar pentru a ajunge să le vezi nu-ţi trebuie o condiţie fizică de invidiat şi nici un timp prea îndelungat.

Unul din aceste locuri se află lângă Solca. Este vorba de Pietrele Muierii, un loc care emană energie şi care oferă o imagine absolut spectaculoasă. Iar în plus, de acolo de sus, se poate vedea că încă mai avem păduri.

Traseul pleacă de lângă Mănăstirea Solca, dar vă recomand să plecaţi efectiv la drum din zona barajului de pe pârâul Solcuţa.

Oricum, accesul auto nu este permis mai departe, aşa încât nu aveţi de ales. Prima parte a traseului este una extrem de lejeră, o plimbare pe un drum forestier parţial pietruit.

Pe această porţiune veţi fi însoţiţi de apele zgomotoase ale unui pârâu, care îşi etalează măreţia prin câteva praguri săpate de natură direct în stânca din zonă.

 

Piatra de diferite culori se îmbină cu verdele frunzelor şi creează o imagine care nu se va uita prea uşor.

Partea a doua a traseului s-ar putea să sperie cumva, dar va fi, vă asigur de acest lucru, o experienţă unică. Şi asta pentru că traseul merge direct prin albia unui pârâu. Cândva, pe acolo exista şi o potecă, dar apele furioase au măturat în foarte multe zone această cale facilă, aşa încât fiecare trebuie să-şi pună la încercare imaginaţia pentru a trece mai departe fără a lua contact cu apa.

Bine, nici o mică udătură nu trebuie scoasă din calcul, dar asta depinde doar de fiecare în parte.

Imediat după ce se iese din albia pârâului, traseul trece printr-o zonă unde în această perioadă se găsesc fragi, iar mai apoi urcă oarecum abrupt prin pădure pentru a ajunge la punctul final.

De jos, Pietrele Muierii par semeţe, dar din cauza vegetaţiei destul de abundente nu îţi dai seama exact ce îţi pot oferi.

Abia după ce urci sus îţi dai seama că a fost o plăcere să parcurgi traseul, eventual chiar să iei şi un pic de apă la bord.

Cât vezi cu ochii doar pădure. Iar de sus, de pe stâncă, ai senzaţia că pluteşti peste întreaga zonă. Dar cuvintele sunt prea puţin pentru a descrie ce e sus.

De asta vă invit să experimentaţi pe propria piele. Iar traseul nu durează mai multe de două ore la dus, fără a forţa vreun pic.